Ningea de vineri fără oprire. Furia iernii trântise la pământ crizantemele colorate, înlocuind pe neașteptate galben – ruginiul toamnei cu albul imaculat al zăpezii. Fulgii imenși, sosiți prea devreme, s-au abătut cu dușmănie asupra întregii regiuni, apoi s-au așternut molcom unii peste alții, să se odihnească în mormane uriașe, viscolite de un vânt nebun. Luni dimineață, Corina, o tânără profesoară gravidă în luna a șaptea, s-a trezit fără nici un chef de muncă. ”Of, puiule, azi chiar aș sta acasă!”, i-a mărturisit în șoaptă bebelușului în timp ce privea, cu nasul lipit de geamul rece, vremea cumplită de afară. ”Cu siguranță nu circulă autobuzul. Oare m-ar certa directoarea dacă rămân? Scârba dracului, sigur m-ar certa, aia n-are inimă.” S-a îmbrăcat oftând, luând singura geacă care îmbrăca cuierul și a pornit spre gară, fără nici un chef.

––––––

(Din volumul de proză scurtă – CHIPURI CIOPLITE ÎN CUVINTE – în pregătire)

Categorii:Povestiri din viața reală