– Vasile, hai să mai bem o cinzacă și să mai vorbim de una-alta. Las’ că muierile au treabă, nu ne-așteaptă să le facem curat și plăcinte.

– Bem, Gheorghe, bem. Da’ numa’ dacă-mi spui: tu cu cine votezi?

– D-apoi mai știu? data trecută am votat cu usele. Ziceam că-s băieți tineri și școliți, nu ne-or lăsa să pierim ș-or țîne la țară că doar au copchii care trebe să crească aici, acasă.

– Ești prost, mă? Păi uită-te ce-au făcut. Tu n-ai văz’t că au între ei numa d-ăștia care șutesc? Au furat tătă țara. Au scumpit și aia, cum îi zîce? Occiza.

– Accița, tolomacule. Da’ di asta mă doare nici sub limbă, vaca mea nu rumegă acciță. Până n-or pune taxa pe fîn, nu-mi pasă.

– Ba să-ți pese, Gheorghe, să-ți pese. Iaca, vaca nu, da’ camionul de-aduce la crîșmă bere și țuică, asta de -o ciocnim acu’, rumegă acciță. O să fie băutura mai scumpă, prostovane.

– Iii, asta-i di rău. Deja mă-nervează, cu țuica me să nu se pună.

– Ei, Gheorghe, vezi. Și șefii ăia ai lor… Unu’ o plajiat, altu’ vorghește cu morții.

– Ce-o făcut? O prăji ce?

– O plajiat, adică o scris o carte din altă carte.

– Na, și asta-i rău?

– Zîc la teveu că îi.

– Cum, mă, dacă știi să scrii dintr-o carte îi de rău ? Asta n-o cred, lumea-i ră. Numa’ știi ceva, eu tăt nu-i mai votez că-s șmecheri, ne dau mici și bere doar când trebe să-i ștampilăm. După? Nu mai trec nici dacă luăm foc. Și cică mulți au dosare la Miliție, nu i-or fi chemat în doru’-lelii.

– Te-i dișteptat, Gheorghe, brava. Hai noroc! Apăi, dacă nu Useleu, pe cine ar fi ghini? Pe ăia de sî dau liberi?

– Noroc! Liberuli, mă, nu liberi. Nuu. N-or fost în frunte și n-or făcut ninica? Și cine-s? Domni care ridică nasul în sus a scîrbă cînd ne văd sau doamna aia de știe să numere mai dihai ca Pristranda. Nu, mă, nu! Cu tăte că au o domniță faină în frunte. Daaa, ni-i frică, o mai fo’ una blondă și? Era să ni furi și chiloții.

– Iote-ti la el, știe carte. Hi, hi, Pristranda. Da’ ai dreptate, nu-s mai breji. Tăți stau la căldurică, pe scaune de pluș, și nici că le pasă. Să-mbogățăsc, atît. Da’ de undi, mă-ntreb, dacă tăt zîc că țara-i săracă? Ș-apăi, au și ei hoți. Nu-s mă, Isuși Cristoși de cari ni trebuie, nu-s.

– Vasile, poate-om vota cu ăștia…îhi…populari. Mă gîndesc că dacă-și zîc așă dară îs cu noi, poporu’.

– Deea. Pe dracu’, n-ai văzut că acolo s-o dus  șăfu’ ăl mare cînd i s-o terminat aratu, ăăă, ăsta, mandratu’?

– Mandatu’, boule. Și dacă, ce?

– Păi s-o dus el, se duce și fi-sa și tăt neamu ‘ și-o luăm de la capăt. Nu mai zîc de  blondă, amu’ chiar ne lasă fără chiloți. Se combină tot ăi de-o mai fost și ne fraieresc că ne dau lapte și miere. Sincer, io nu mai cred. N-are nime grija me și-a ta. Ai văzut tu vreunu’ din popor la ei?

– Văz’t pe dracu’. Da’ mai sunt și alții. Că s-or înmulțit ca ciupercile.

– Băi, nene, câtă frunză. Da’ ci folos?

– Apăi, i-am cam terminat pe toți. Nu știu ce-om face.

– Vedem, Gheorghe, care ce-o zice și ce ne dă. Și dacă nu, mare scofală. Stăm la crîșmă, bem o cinzacă, mai vorghim. Și iasă care-o fi, că pentru noi îi tăt degeaba.

– Auzi, ghine zîci. Iaca paharele ni-s goale cît am făcut noi politică. Ioaneeee, ia de ne mai adu’ 200 sute de rachiu, că suntem tare năprăstuiți.

-Acu’ vin. Da’ de ce sunteți năpăstuiți, trântorilor?

-Cum de ce ? Că n-ai cu cine, măi, n-ai cu cine.

Categorii:Uncategorized