Nunta de argint


lilica suceava

Chelnerul, un tip în vârstă adus de spate, aranjă farfuria cu profiterol, aruncând spre cei doi clienți o privire scurtă. Era o zi de marți și sala mare a restaurantului era goală, putea să zăbovească. ”Îhîm, își spuse, e clar că ăștia sărbătoresc ceva important, au comandat numai bunătăți. Frumoasă pereche.” Femeia, mică de înălțime și cu părul vopsit într-un roșu aprins – coafat în cârlionți dați din belșug cu fixativ, era îmbrăcată într-o rochie neagră din elastan care se mula pe trup, scoțându-i în evidență formele pline. Să fi avut 50 de ani. Partenerul ei avea o mină de om important. ”El e sigur  om de afaceri. Se vede că are bani.” Turnă vinul rubiniu în pahare, apoi se retrase discret. Bărbatul, chel ca o lună plină, îi mulțumi din ochi.

– Nea George, ce zici de ăia doi din colț?,  l-a întrebat câteva minute mai târziu mai tânărul lui coleg, un adolescent deșirat ce rezema peretele, fix lângă ușa bucătăriei. Costel era fiul unor buni prieteni ai chelnerului, un copil care visa să devină bucătar. Patronul,  la rugămintea vechiului său angajat, acceptase ca tânărul să-și facă ucenicia în restaurant.

– Bag samă, Costeluș taică, că n-ai treabă prin bucătărie de tragi cu ochiul. Sunt frumoși, mă, frumoși, n-am ce zice. Se vede după cum se comportă că sunt împreună de multă vreme și, cu toate astea, simți iubire în ochii lor. O pereche de nota zece, jos pălăria.

– Ce fraier ești, nene. Eu văd lehamite, nu iubire. Pun pariu că se prefac de ochii lumii și că, mai devreme sau mai târziu, își vor da în petec. Ce zici, ții un pariu?

– Puștiule, puștiule, habar n-ai ce înseamnă viața și dragostea. Spui prostii. Da’ pariu țin, numai așa, ca să-ți arăt că n-ai dreptate. Uite: dacă își dau în petec – cu toate că nu cred – rămân eu, după închidere, timp de o săptămână să fac curat, fără să te solicit. Dacă nu, lună și bec faci singur, băiete. Nu te plângi, nu ceri ajutor. Speli pe jos, strângi mesele și scaunele, aranjezi pe a doua zi. Ai înțeles?

– Bate palma! Hi hi, sunt sigur că am să câștig.

La masa retrasă într-un colț luminat de o veioză, bărbatul ridicase paharul.

– La mulți ani, iubito! Să fim împreună și peste alți 25 de ani! ”Uite-te la ea cum molfăie! E cât o batoză și tot nu se poate abține.”

– La mulți ani, dragul meu! ”Cu ce plăcere soarbe. Bețivul dracului, nu l-aș mai fi luat dacă știam ce sugativă-i.” Adițule, ți-aduci aminte cum ne-am cunoscut? Ne-am ciocnit unul de celălalt în ușa magazinului cel mare din centru. M-ai dărâmat de s-au împrăștiat pe jos toate produsele pe care le aveam în sacoșă, cu tot cu mine. Ehei, eram o trestie subțire pe atunci.

– Și-acum ești frumoasă, Rățuscă, nu te mai alinta. Te-ai împlinit nițel dar ești superbă. ”Pe dracu ești! Erai. Acum, dacă ne-am ciocni din nou, m-ai dărâma tu pe mine.”

– Puiule, când mi-ai pus mâna pe braț, ca să mă ajuți să mă ridic, am crezut că pică cerul, așa de rău m-a înfiorat atingerea degetelor tale puternice. Am ridicat privirea și să înlemnesc: un bărbat superb îmi surdea. Apoi…ce cavaler ai fost, nu mi-ai propus ceva indecent, cum ar fi făcut alții. O cafea și atât. M-am îndrăgostit chiar atunci, în ușa magazinului. ”Unde naiba s-a dus fiorul? Doamne, chiar am fost îndrăgostită de omul ăsta. Acum, mă înfioară Georgică. Nu-i noapte să nu visez o partidă de sex sălbatic cu el. Noroc că-s femeie cinstită altfel, de mult mă trântea printre imprimante și calculatoare.”

– Erai o fetiță sfioasă și tare speriată. Și atât de fragilă! Daa’…asta nu înseamnă că nu ți-aș fi sărutat buzele, roșii ca cireșele coapte. ”Voiam să ți-o trag, nu să te sărut. M-am abținut pentru că se comportai ca o pisică nebună, mereu cu ghearele scoase. Acum, abia mi se mai scoală când îți văd șuncile. Te-aș lăsa fără să mă uit, numai că avem doi copii mari. Ce-ar zice lumea?” Rățușcă, mi-amintesc că te-am sărutat abia a doua seară, beat de plăcerea cu care te-ai abandonat în brațele mele.

– Eu te-aș fi sărutat atunci, pe loc. ”Beat de plăcere? Ptiu! Ăsta și când e vorba de sex, tot la băutură se gândește.”

– Hai să trăim! Și să ne bucurăm de noi, de căsnicia frumoasă pe care o avem.

Bărbatul trecut de vârsta a doua, îmbrăcat cu un costum fin, din stofă gri perlat, și o cămașă albă de mătase la care asortase o cravată cu picățele tot gri, ridică din nou paharul și zâmbi dulce femeii dolofane, ce mesteca prăjitura cu poftă. Cu ochii, însă, urmărea pe furiș o blondă înaltă și suplă, cu picioare din gât, îmbrăcată într-o rochie decoltată și scurtă – care abia îi acoperea fesele. Intrase mândră în restaurant, aruncându-și pletele vălurite pe spate, cu un gest de cal nărăvaș. ”Moamă, ce bucățică! I-ha, pe una ca asta aș trânti-o în pat de trei ori pe zi. Și n-aș avea probleme de erecție, așa cum am cu umflata mea de nevastă.”

Adițu! La ce te uiți? Dă-o dracului, nici în ziua asta, când sărbătorim nunta de argint, nu-ți poți lua ochii de la curve?

–  Rățușcă…

– Să-i spui mă-tii Rățușcă. Ori secretarei, blonda aia spălăcită care, atunci când mă vede, se scurge din biroul tău ca un șarpe. Eu am un nume, Maria. Îl mai știi sau ne-ai botezat pe toate Rățușcă, de frică să nu ne încurci?

– Știi ce! Gata! Gata, gata, m-am săturat de gelozia ta absurdă și de scandal. De ani de zile mă hărțuiești cu tot felul de prostii. Mă controlezi prin buzunare, îmi cauți în telefon. Ia mai lasă-mă în pace, măcar azi să-mi tihnească vinul și mâncarea. Și apropo de Rățușcă, mă cheamă Adrian, nu Adițu sau Puiule.

– Prostii, ai?, sări în sus Maria, fără să observe ochii celor doi chelneri, care îi urmăreau atent. Da’ mesajele pe care ți le-am găsit în telefon ce erau, Adrian? ”Iubi, sunt fierbinte!”; ”Dragoste mică, când mai treci pe la mine?”; ”Te aștept goală.”

– Ce să spun! Dracu’ te-a pus să-mi cauți în telefon, pe dracu’ l-ai găsit. Și-apoi, tu vorbești? Crezi că n-am observat cum ți se scurg ochii după George, pămpălăul tău de coleg? Cu toate că, hă, hă!, nici măcar el nu cred că s-ar uita la tine, chiar dacă te-ai duce goală la serviciu. Ce naiba să vadă, un morman de carne?

Femeia dădu în plâns.

– Ce, ce… Nesimț

De după ușa bucătăriei, tânărul chelner chicotea.

–  Ia uită-te la ei, nea George, se ceartă deja. Râzând, adolescentul i-a dat un ghiont scurt mai vârstnicului coleg. Mă și văd câștigător iar pe mata robotind o săptămână, singur – singurel în sala asta imensă.

– Du-te, măi copile de aici. Nu-i relevant. S-o fi ridicat că îi este rău, cine știe. Stai să mai vedem, nu te repezi. Ia, ia, se întâmplă ceva acolo.

Doi adolescenți înalți și pletoși, semănând perfect unul cu celălalt dar și cu un Adrian mai tânăr, s-au oprit la masa celor doi, trântindu-se neglijent pe scaunele libere. Unul dintre ei i-a făcut semn chelnerului să se apropie.

– Mami, tati, iertați-ne că am întârziat, s-a scuzat cel din stânga femeii. Acum am scăpat de la școală, am avut cursuri până târziu. Ne mai dă și nouă cineva ceva de mâncare?

– Despre ce vorbeați voi doi?, s-a băgat în vorbă al doilea. Și, până nu uităm: ”La mulți ani! Să sărbătoriți și nunta de aur tot împreună.”

Cei doi s-au uitat lung unul la celălalt. Bărbatul a întins brațul peste masă și a mângâiat degetele femeii.

– Ei, copii, prostii. Îi spuneam maică-tii că a rămas la fel de frumoasă, ca atunci când ne-am cunoscut, și ne bucuram că suntem împreună. Ce-i, draga mea, ți-a intrat ceva în ochi?

– Nu, iubire, mi-au dat lacrimile când i-am văzut pe băieți.  Cât de frumoși sunt, mânca-i-ar mama. Mulțumim tare mult de urare, dragii noștri.

– Da, ce doriți să comandați?, s-a apropiat chelnerul, aplecându-se serviabil. Auzise ultima bucată de conversație. ”Ce pereche, dom’le, ce pereche! Cu doi băieți gemeni așa de mari și… Vorbește prostii ăla micu’, ăștia chiar se iubesc.”

 



Categorii:Miscelanea

Etichete:, , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: