(foto: cartea de poezii a lui Vlad)
N-am fost niciodată o persoană religioasă și nici nu m-am înghesuit să mă duc la slujbele de la biserică. Cu toate că am fost crescută în spiritul ortodoxismului, cu toate că sora tatii, călugăriță, a stat la noi în primii mei ani de viață și era regulă să nu mâncăm sau să ne culcăm mai înainte de a face rugăciunea, nu pot spune că am devenit o creștină practicantă. Chiar mică fiind, îmi aduc aminte că cele trei măicuțe izgonite de comuniști din Mânăstirea de la Vladimirești și găzduite de tata în camera de bună de la stradă, se distrau copios de mătăniile mele pe care le făceam în camera alăturată. Înțelegeam să îmi fac rugăciunea cu mare zgomot, dar nici atunci ca să mă audă Domnul.

– Sper că m-or fi auzit măicuțele, să nu creadă cumva că nu mi-am făcut mătăniile!…