”Ce prost. Uită-te la el, o alege pe aschimodia aia lungă și decolorată. Ptiu!
– Alo, sunt și eu pe aici. Uită-te la mine, sunt mai mare, cu forme mai pline, neagră ca abanosul și lucioasă. Ia-mă pe mine în locul ei, bolovanule, că ai pe ce pune mâna. Hei, omule, nu auzi?
”Tâmpitul naibii, a luat-o pe ea, urâta aia roșcată, deșirată ca o scândură. Mi se pare mie sau nenorocita mă privește disprețuitor? E plină de ifose, zici că-i o regină urcată pe tron de un prinț. Oare ce vrea să-i facă? Blestematul! O mângâie, a luat-o între degete, o învârte pe un fir care strălucește în soare. Acum o amețește în jurul unui cuier răsucit ca un sfredel. E mișto! Mi se pare mie că țipă toanta? Păi o fi țipând de plăcere, cum nu!
– Vreau și eeu!
”Nu mă aude, degeaba. Sau poate dacă mă mișc… Hait, se îndreaptă spre mine. Ia să mă înfoi un pic, nu se poate ca urâciunea să fie mai dorită decât mine.
– Hei, vino aici! Mă vezi? Sunt la piciorul tău, frumoasă și neagră. Uită-te, inele mele negre sunt perfecte iar șanțurile care le despart, o poezie. Am pielea mai umedă decât spălăcita aia care se zbate ca o idioată. Cred că-i nervoasă că ți-am atras atenția. Ia-mă, ia-mă!
”Gata, am câștigat, m-a observat. Acum depinde numai de mine să mă fac mai plăcută decât pocitania. Ia, ia! Mă învârte și pe mine pe un alt cuier, aproape de celălalt în care stă parașuta. Seamănă cu… cu.., nu-mi dau seama ce e. Auu!, mă doare, mă doare rău, ce dracu’? Însă nu-mi pasă, degetele lui mângâie pielea mea lucioasă și umedă. Pe aia a lăsat-o baltă, atârnă de fir ca o moartă. Sunt fericită, se uită la mine, mă măsoară. Hi, hi, o măsoară și pe nenorocită și o dă jos. O aruncă. Iuhuhu! O văd, se târâie de pământ. Geme. Așa-ți trebuie, dacă ai vrut să concurezi cu mine. Uf, am rămas singură.
– Au, ce faci? De ce mă arunci în aer? Apă, multă apă… Ajutooor, mă îneec! Ajutooor! Ce se vede? Mi-e rău, mi-e frig. Mi-e frică, pești cu guri cât roata carului se îndraptă spre mine, încercând să mă înhațe. Uite, uite, vine unul uriaș. Doamne, e…sfâr..și..aaa. Ce se aude? ”Hap, ha.., p…fâșșș.
– Bună râmă, uită-te ce crap frumos am prins cu ea. He he, mai e un ciot pe ac care se zvârcolește. Ia să mai arunc o dată!
Categorii:Uncategorized
Lasă un răspuns