Cerșetoarele copilăriei mele


Gypsy_Woman_with_Necklace_and_Pipe_by_Octav_Băncilă_1915Tinere, frumoase foc dar, mai ales, vânjoase, veneau la noi la poartă de cum se desprimăvăra, când gospodarii nu-și mai vedeau capul de treburi prin grădină. Era vremea săpatului, copacii se curățau de crengi uscate, se dădea foc la vreascuri, se pregăteau straturile pentru însămânțare. Începeau să ceară cântat, cu glas nenorocit și atât de disperat că-mi dădeau lacrimile de milă. ”Dă-mi măcar o mână de mălai! Am copii acasă, care-mi mor de foame. Să fie de sănătatea copiilor tăi, bade!”

Ieșit la poartă la primele vorbe, tata  le răspundea amabil, folosind cuvinte dulci și blânde. Îmi ițeam și eu pletele răvășite, trăgând cu ochiul la fustele colorate, la părul împletit cu bănuți galbeni sau albi, la salbele care le înconjurau gâtul, cu urechile pâlnie să aud ce vorbesc. Mă piteam după cel mai apropiat stâlp, ce înconjurau cerdacul casei, făcându-mă una cu el ca să nu mă vadă tata. M-ar fi fugărit în casă, ”copchilă, ia șterge-o, nu-i treaba ta pe aici”. Mi-era frică și de oacheșe, bunica și apoi mama îmi povestiseră că au puteri magice, care-ți pot face rău: ”Ai grijă să nu te deoache, mamă!”.

Tata, un bărbat uscățiv cu părul rar, începea un joc de glezne ciudat, pe care nu-l înțelegeam. Le promitea de toate: făină și cartofi, pâine, o bucată de slănină și alta de cârnați, ba chiar și bănuți. Nu-mi venea să cred. Tata, atât de darnic? Ascunsă după stâlp, zăream ochii negri luminând-se, de parcă transmiteau prin toți porii orgoliul că au mai păcălit pe cineva. Căscam gura, murind de curiozitate să ascult cum se termină meciul. Ele se milogeau, tata le promitea luna și pământul. Și, după câteva minute de joacă verbală, unde nu auzeam vocea tatii devenind aspră, având o duritate care mă înspăimânta. Mă făceam și mai mică după stâlp, rugându-mă să mă înghită pământul.

– Sigur că vă dau. Dacă munciți grădina din spate, că sunteți mai zdravene decât mine.

Oacheșele se schimbau la față, înnegrindu-se, iar rânjetul le îngheța pe buze. Le auzeam bolborosind cuvinte neînțelese și numai de ele știute, dar în care ghiceam blesteme. Apoi o luau la fugă pe stradă la vale, în timp ce tata le striga cu glas de tunet:

– Vă dau, mă, întoarceți-vă! Puneți mâna pe hârleț iar când terminați, primiți ce ați cerut.

O tuleam în casă, furișându-mă ca o hoață, cu teamă să nu mă zărească tata, în timp ce bombăneam printre dinți: ”Să nu-l deoache, dă Doamne să nu-l deoache!”



Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: