SURPRIZA


lilica suceava

– Costi, dacă aș muri, sunt sigur că nici nu m-ar plînge. Frumușică – frumușică, buze cărnoase, fese rotunde, ehei!, trup de zînă. Și cînd rîde, frate, face niște gropițe de te bagă-n boale. M-ar arunca în groapă și-ar căuta repede pe altul, care s-o frămînte.

– Hai, măi, Tudore, nu cred. Măria ta-i femeie cinstită. De-aș muri eu, aș zice. Elvira … am luat-o second – hand, după ce-au încercat-o alții, nu prea-mi dă importanță. Da’ a ta? Mi-ai spus că v-ați luat din dragoste, că era fată mare.

– Cinstită și fată mare, nu zic nu. Numai că, dacă ar fi să mor…

– Nu te juca cu vorbele, Tudore. Drept că-i frumoasă și te iubește da’ cine știe de ce-o fi în stare. N-o să-ți suporte mereu suspiciunile. Bă, uite, e ziua ta peste cîteva zile, ai să vezi atunci cît de tare pe iubește. Știu eu ce știu.

Cei doi au mai închinat un pahar, lăsînd în pace muierile. O bucată de vreme au discutat despre fotbal. Apoi s-au despărțit. Costi a plecat fluierînd, Tudor preocupat, încruntat. Nu-i dădea pace gîndul.

A doua zi, pe la șapte după-amiază, cînd soarele de toamnă tîrzie se retrăgea stins într-un  amurg violet, Măria urca sprintenă scările blocului. Îmbrăcată cu o rochiță roșie, scurtă, care-i scoatea în evidență picioarele lungi, mulată pe trup, călca cu scîrbă printre maldărele de coji de semințe, împrăștiate în holul întunecat. Pe pereți erau mîzgălite desene și cuvinte porcoase, într-o manifestare a subculturii plozilor din vecini. ”Nu mai e mult.”, se gîndi.

Cu o săptămînă în urmă cîștigase la Loto o sumă de bani. U-ri-a-șă. Puteau să facă orice. Să se mute în casă nouă cu grădină, să nu mai muncească, să se plimbe în toate țările pe care le văzuseră numai în poze. Ținuse totul secret. Știa numai Costi, lăsase spre păstrare la el cadoul. Tudor împlinea 40 de ani în mai puțin de două săptămîni, atunci avea să afle.

Cînd a ajuns la etajul doi i s-a părut că ceva nu-i în regulă. Ușa de la apartament era întredeschisă iar din casă venea un miros ciudat, înțepător.

– Doamne, ne-or fi călcat hoții!

Pe măsuța scundă din lemn de brad de la intrare, o aștepta o foaie rezemată ostentativ de o vază. Măria a citit cu ochii holbați cuvintele strîmbe: N-am mai suportat sărăcia și gîndul că nu mă iubești. Iartă-mă!

– Unde naiba ești Tudore? Mă bagi în toate sperieturile cu glumele tale macabre.

Din apartamentul semiumbrit, cu jaluzelele lăsate, nu s-a auzit nici un zgomot. Casa părea pustie. Numai mirosul devenise din ce în ce mai puternic.

– Tudore! Tudor, răspunde odată.

Cu spaima în oase, femeia și-a răsucit nervoasă șuvițele de păr roșcate – aliniate pe umerii rotunzi, neștiind ce să facă. Mirosul venea din dormitor. Să deschidă… să nu deschidă…A apăsat clanța, a dat înapoi, iar a apăsat-o. Ușa scîrțîia.

În mijlocul camerei, atîrnat de o grindă din tavan, alb la față și cu ochii holbați, o privea Tudor. Limba roșie era ieșită în afară, obrajii erau ca de ceară.

– Tudore, Tudore, ce-ai făcut!0? Nemernicule! Fire-ai al dracului de idiot, numai la prostii ți-a stat mintea de cînd m-ai luat. Mai bine nu mă măritam.

Nici o lacrimă nu curgea din ochii albaștri. Numai o spaimă teribilă. Și o nedumerire. ”De ce simt în nări formol?”

S-a răsucit pe călcîie, cu gînd să anunțe pe cineva nenorocirea. Nici nu știa pe cine. Cînd s-a întors, un zgomot ciudat a făcut să-i stea inima de spaimă. Și, pînă să se dumirească, un picior i-a atins fesele, lovind-o cu un zgomot surd, parcă venit dintr-o altă lume. Femeia a aluncat, secerată, pe covor.

– Cum dracu’ s-a întîmplat, Tudore?, l-a tras deoparte Costi, cîteva zile mai tîrziu. Era bolnavă de inimă sau cum? O femeie atât de tînără…

– Taci, mă!, a șoptit Tudor, cu buzele vinete. Sunt un ucigaș, Costi, un ucigaș.

Vocea îi era cavernoasă, obrajii scofîlciți. Nu-l mai auzise altcineva. Mesenii înfulecau colivă cu nesaț, uitându-se cu milă la bărbatul înalt. Albise.

– Cuum?

– Am făcut pe-a mortul, să văd dacă jelește, Costi. Cum ți-am spus atunci la bere. M-am dat cu fond de ten, am pus un scaun sub mine – la care ajungeam cu vîrful degetelor, mi-am pus un juvăț în jurul gîtului, am scos limba și am holbat ochii cînd a intrat. La intrare am lăsat un bilet. Îi spuneam că m-am sinucis.

– Ești nebun. Da’ ea, ea cum…?

– A început să mă facă prost și m-am înfuriat. Cînd s-a întors, i-am tras un șut. Credeam că va rîde, că o să rîdem amîndoi. A căzut ca o păpușă stricată. Infarct, Costi, infarct. Pînă să-mi dau jos frînghia, s-a stins. Ca o lumînare s-a stins. Doctorii au spus că avea inima bolnavă și că, probabil, a urcat scările în grabă. Am tăcut. Ce să le spun? Ce să fac, Costi, ce să fac? Dacă-aș avea curaj ar trebui să mă spînzur. Sau să mărturisesc.

– Băi, băiatule, eu ți-am spus să o lași în pace. Bine că nu și-au dat seama gaborii ce naiba ai făcut, că te mînca pușcăria. Acu’ s-a dus, s-a dus. Vezi-ți de viață, nu mai spune nimănui. Nici oo n-oi spune. Dar de surpriză ți-a povestit?, l-a privit cu  atenție.

– Nu. Mulțumesc, frate, nu știu ce m-aș face fără tine.

– Nimic, nimic? În zilele trecute, nici o vorbuliță?

– Ce? A, surpriza. Ce surpriză, omule? Habar n-am, ți-am spus. Ce-i, despre ce este vorba? Că numai de ziua mea n-am chef acum.

– A, nimic important, a șoptit Costi, bătîndu-l pe umăr. Fii tu liniștit, era așa, numai o vorbă, a zîmbit cald, cu degetele umede pipăind hîrtia din buzunar.

Anunțuri


Categorii:Miscelanea

Etichete:, , , ,

4 răspunsuri

  1. Citit pe nerasuflate!!!

  2. Povestea e dura . Stilul mai bine zis punerea in cuvinte remarcabil. Multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

Între două acasă

- vechi și noi, despre și pentru oameni -

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: