Salvarea României se amână


Cu fiecare săptămână care ne apropie de alegerile locale șansele pentru reușita atât de necesarei înnoiri a clasei politice scad văzând cu ochii. Cum nici partidele mari, cu vechime și experiență în administrație, nu dau semne de schimbare, probabilitatea ca măcar de la anul să avem o administrație performantă, aflată în slujba cetățeanului și a întreprinzătorilor, este minimă. Cel mai probabil, România va continua un steril război cu șpaga și cu nepotismul, cu aranjamentele și traiul la mica ciupeală, incapabilă să reducă decalajul față de celelalte state europene.

PSD, PNL, UNPR, ALDE și UDMR au încremenit în formulele post-comuniste ale anilor 90, închistate în plasele de relații care s-au întrețesut și întărit în atâția ani de guvernare comună, fiecare cu fiecare, în combinații care au sfidat orice logică politică. Cei 26 ani în care Dreapta a succedat la putere Stângii și reciproc, ba guvernând și împreună, timp în care exponenții celor două aripi politice au dobândit în mod egal averi amețitoare deși au fost tot timpul doar lefegii la stat, au dovedit cu vârf și îndesat că sistemul clientelar, al așa zisului capitalism de cumetrie, este unul falimentar. Nu a produs decât o minoritate de profitori versus sărăcie generalizată și o emigrație masivă, a aproape unui sfert din populația țării (cea mai activă parte a ei). Candidații acestor formațiuni binecunoscute alegătorilor, anunțați deja în capitală și în câteva județe ale țării, nu sunt defel oameni noi, integri și nepătați, așa cum liderii lor au promis după șocul produs de ultimele alegeri prezidențiale, ci aceleași figuri obosite de nenumăratele combinații în care au fost implicate.

Speranța era la noii veniți, la formațiunile constituite în baza modificării din mai, anul trecut, a legii partidelor. Cine sunt acestea, ce oameni aduc și ce propun? Cu rare excepții, răspunsurile sunt dezamăgitoare. Un amalgam ideologic, cu idei de stânga, de dreapta, tradiționaliste sau progresiste, cosmopolite sau naționaliste amestecate de-a valma în programe de-un diletantism înspăimântător, cu propuneri economice fanteziste și populate fie cu „foști”, excluși din partidele mari sau fără loc pe listele lor, fie cu veleitari aiuriți, fără finanțare transparentă și complet rupți de cunoașterea mecanismelor electorale.

O parte dintre noile formațiuni sunt de interes local: Uniunea Salvaţi Bucureştiul, Partidul Botoşănenilor, Partidul Gălăţenilor, Partidul pentru Argeş şi Muscel, iar altele îşi propun proiecte naţionale: Partidul Național Democrat, Mișcarea Populară, Partidul Comunist Român, Partidul Ecologist Socialist Român, Partidul M10, Partidul Noua Dreaptă, Partidul Noua Românie, Partidul pentru Dezvoltare şi Progres Social și altele. În total sunt 124 înregistrate până acum și alte câteva în curs de înființare.

Unele sunt simple partide-bidon, adică sucursale ale unor partide mari, constituite din activiști care nu au avut loc pe listele principale dar care trag la aceeași barcă cu partidul-mamă. Acestea mai au și rolul de a atrage voturile alegătorilor din același bazin electoral dar care sunt dezamăgiți de prestația partidului-mamă. Caz tipic: PSD – UNPR. Altele sunt partide-capcană, respectiv partide pendinte de un partid mare (adică nu ar putea intra singure în Parlament) dar cu titulatură aparent opusă, pentru a atrage votanți din bazinul adversarilor. În această categorie se înscriu cu brio ALDE, partidul lui Tăriceanu, liberal după denumire dar socialist sadea după program și alianțe, și PSRO, partidul lui Geoană, socialist după nume dar liberal sadea după program și alianțe.

Mai sunt și partidele naționaliste, unele înființate cu voie de la servicii, pentru a atrage și controla o posibilă explozie a extremei drepte în contextul noii Europe, partidele fanteziste (al Piraților, al Consumatorilor, al Oamenilor Liberi, al Dacismului, al Comuniștilor, al Legionarilor și altele asemenea), partidele unor veleitari care nu au toate țiglele pe casă și partidele cu scopuri obscure, finanțate cel mai adesea din afara țării. Cele din ultimele categorii nu vor întruni, probabil, nici măcar numărul de voturi al membrilor declarați

În afară de acestea, înșirate mai sus, prin intermediul cărora niciun om normal nu mai poate să-și pună vreo nădejde de schimbare a clasei politice, speranța de înnoire era în micile formațiuni locale, cele hotărâte să lupte până în pânzele albe pentru propășirea localităților de proveniență. Speranța este însă pur teoretică, atâta vreme cât acestea pot avea șanse reale de a prinde cel puțin unul sau doi consilieri doar în localitățile mici, unde votul este extrem de personalizat. Cum scorul lor va tinde spre zero în localitățile mari, în care e nevoie de bani și timp pentru ca un candidat și programul său să devină cunoscute, devine limpede că apariția unei noi clase politice, cu o nouă mentalitate, independentă de cea activă acum, se amână cu încă cel puțin patru ani.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 23 03 16



Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: