CLIENTUL MEU DE TOP – Tanti Maria


batrana-pe-prispa-1(Foto de aici)

Ce poate fi mai frumos și mai minunat decât atunci când un client plânge pentru că pleci? Azi a plâns tanti Maria, o băbuță mică și slăbuță, foc de simpatică, moldoveancă dintr-un sat din Botoșani, stabilită în zona Ilfov prin căsătorie. A rămas cu limbajul dulce al plaiurilor de acasă, umblă cu capoate de finet, negre cu flori roșii sau sinelii – așa cum le știu de la bunica – , își ascunde părul alb sub o broboadă înnodată sub bărbie și face o plăcintă cu mere de te lingi pe bot. E spirt la etajele superioare tanti Maria. Poți să vorbești orice și despre orice cu ea. Și… are un sac uriaș de snoave și întâmplări hazlii, pe care ți le povestește cu un zâmbet cald, ce-i dezvelește gingiile rămase fără dinți. Știe povești cât să scrii două cărți.

Are un singur bai. Îi este frică să iasă din casă. Nici moartă nu-și părăsește apartamentul. Acolo, dincolo de ușă, între oghialele ei de lână, perinele de puf și covoarele bătute în furculiță care sunt atârnate la loc de cinste – pe peretele de deasupra canapelei din sufragerie și a patului din dormitor, se simte în siguranță. Patul îi este acoperit cu o cuvertură în două culori, țesută la vechile războaie. La capăt, acolo unde atârnă spre covor, se întrezărește o bucată de broderie fină, semn că dedesubt se află un cearșaf din batist, cum numai bătrânii noștri mai știau să pună, ”ca să protejăm patul, maică, că-i greu să tot schimbi acoperământul de pe el și nici meșteri nu mai găsești”.

A făcut mai multe acte la mine tanti Maria. Mereu avea nevoie de notar, ba pentru o procură, ba pentru o declarație, ba o legalizare. Iar eu mă duceam cu drag la ea acasă, chemată de o vecină mai tânără – cu care se înțelege de minune și o ajută cu piața sau îi face mici servicii. Dincolo de actul în sine, pe care-l citește cu voce tare (chiar și cu intonație) întrebând până când înțelege fiecare cuvânt și e sigură de sensul frazei, vizitele la ea se lasă cu câte o povestire din tinerețea ei, despre copilăria de pe malul Prutului, despre cum a ajuns să se mărite atât de departe de casă, despre singurătate. N-a avut copii și lipsa lor este oful cel mai mare. Îi place la nebunie să povestească iar mie îmi place să o ascult, stând cuminte pe un fotoliu, în fața unei porții uriașe de plăcintă, asortată cu un pahar de suc. De multe ori am întrebat-o, glumind, dacă nu inventează acte, numai ca să mă mai duc în vizită.

A aflat că plec și m-a sunat plângând.

– Și eu ce mă fac? Iaca, chiar aș avea nevoie de mata peste vreo două săptămâni.

– O să vină un alt notar, nu te îngrijora, tanti.

– Dar eu nu te vreau decât pe dumneata. Nu-mi trebuie altul.

Mi-a fost greu să-i explic de ce o ”părăsesc”. A înțeles că mă mut în alt oraș dar nu a vrut să priceapă de ce, la câteva luni, nu mă reîntorc, să mai trec pe la ea și să-i fac vreun act, dacă ar avea nevoie.

 



Categorii:Povestiri din viața reală

Etichete:, , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: