MDA! (POVESTE DESPRE CHELTUIELI DEDUCTIBILE)


ÎCCJ a mentionat într-o decizie recentă că „amortizarea nu este justificata pentru autoturismele care exced numarul limitat de lege ca fiind folosite in scopul desfasurarii activitatii, in conditiile in care reclamanta avea in dotare cinci autoturisme si doar patru persoane care le utilizau, dintre care doua cu functie de conducere si alte doua cu munca ce presupunea deplasarea pe teren” (Decizie ÎCCJ privind dedutibilitatea uneor cheltuieli făcute pe firmă – dintr-un articol preluat de aici).

Eu aș fi de acord cu ce spune Înalta noastră Curte de Justiție (că de asta este și înaltă), dar…, uneori, în practică lucrurile nu stau chiar așa:
Spre sfârșitul anului 2008, am avut control fiscal. Aveam 4 mașini pe notariat pentru că avusesem 3 angajați de carte funciară care le folosiseră până atunci (pe una o foloseam eu, făceam deplasări la bancă sau la clienții care nu se puteau deplasa și nu era zi să nu apară câte o deplasare). În anii precedenți lui 2008 fusese omor de lume ca să iei un extras și nu făcusem față cu un singur angajat pe toate sectoarele, incluzând și Ilfovul.
În toamna lui 2008 a venit criza. Nu știu cum a fost la alții (sau știu, dar mai bine tac) dar la mine a venit ca un tăvălug, care m-a strivit. Veniturile au scăzut drastic cu 80%. Doi angajați au plecat, o secretară a decedat – tot în 2008 – într-un accident de mașină și n-am mai angajat pe altcineva. Și revenind, la sfârșitul anului hop și controlul. Mi-a dat jos toate cheltuielile cu mașinile (impozit la primărie, amortizare, etc). Nu se justificau, spunea onor controlul, pentru că aveam prea puțini angajați raportat la numărul de mașini. Am intrebat inspectorii ce ar fi trebuit să fac, explicându-le și lor ce s-a întâmplat cu angajații, din cauza unei crize care nu-mi putea fi imputată.
– Trebuia să le vindeți, mi-au spus sec.
M-am înfuriat.
– Nu vreți să le vindeți dumneavoastră? Dar să scoateți cel puțin valoarea lor contabilă, pentru că nu sunt încă amortizate. Că eu, dacă le vând sub valoarea contabilă, tot voi veniți să mă regulați. Or acum nimeni nu vrea să mai achiziționeze nimic și dacă le-ai da gratis. E foarte simplu. Dacă e criză și nu mai am bani de salarii, fug angajații unde văd cu ochii. Dar de mașini nu pot să scap cât ai bate din palme, ele nu pleacă pur și simplu.
M-au privit ca pe o nebună. Și, la fel ca în decizia de mai sus, mi-au dat jos cheltuielile cu mașinile. N-am atacat procesul verbal de control. La ce bun? Dar asta nu înseamnă că am fost de acord cu modul limitat în care se interpretează legea.


Categorii:Juridice, Povestiri din viața reală, Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: