Cea mai varză instituție din România


Ultimul scandal declanșat de inspectorii ANAF a readus în atenția opiniei publice nu numai putregaiul din administrația românească, pentru care punerea în aplicare a unor hotărâri ale justiției se amână până la prescriere sau uitare dacă este vorba despre un protejat al sistemului, ci și toate tarele unei societăți care nu este și nici nu va fi prea curând una democratică, guvernată de legi și bun simț, orientată înspre cetățean.

ANAF, împreună cu Poliția și, parțial, Justiția și Învățământul, au rămas principalii piloni ai rezistenței la schimbare, la trecerea către un stat de drept. În interiorul lor sunt reminiscențe ale statului comunist atotputernic, creat anume pentru a-și strivi cetățenii. Sunt instituțiile în care se comit cele mai multe abuzuri. Funcționarii lor își permit aproape orice fiindcă sunt angajați, în mare majoritate, pe criterii politice, de rudenie, pe șpăgi sau în baza unor relații intime. ANAF, asemeni altor organizații statale, este instituția în care câțiva fraieri, puținii care știu ceva meserie, și aia învățată în vremurile imemoriale în care în România încă se mai făcea școală, muncesc pe deșelate, având în față, pe lângă și pe birou, câteva sute de dosare în timp ce șmecherii plimbă două foi de colo-colo, asta când nu fac pasiențe sau chat pe calculatoarele din birou.

ANAF este o instituție neinformatizată, în sensul propriu al cuvântului. Faptul că are câteva sute de computere în clădire nu înseamnă informatizare. Bazele de date sunt vraiște, nu sunt inter-conectate nici cu Starea Civilă, nici cu Casa de Sănătate, nici cu Registrul Comerțului, nici cu Poliția, nici cu nimeni. Organizarea internă, programele (soft-urile) de administrare, ca și legislația, s-au schimbat de mai multe ori în ultimii ani, datele s-au pierdut. Pentru orice dovadă mai veche, o inspectoare, de obicei obosită și cu ochii pierduți în fundul capului, îți cere ție să-i aduci toate raportările din acei ani. Pe care le-ai mai predat odată, în formă extinsă, în formă sintetică, pe suport de hârtie cât și electronic, Pentru că ei nu le mai au. Majoritatea proceselor cu ANAF pentru diverse impuneri sunt câștigate de către reclamanți fiindcă instituția nu poate să producă nici un fel de dovezi privind baza de calcul a imputației și, pe cale de consecință, nu poate întocmi nici titlu executoriu pe sumele respective.

În loc să fie alcătuită din profesioniști tobă de carte, care să acționeze imparțial și să încaseze impunerile conform legislației în vigoare, ANAF este o instituție profund politică. Una care acționează dușmănos cu orice entitate economică care nu se află în relații cordiale cu puternicii zilei și este extrem de blândă cu cei cotizează unde trebuie. Și de aici vine o mare parte a răului. Am găsit în statistici că, la această oră, în economia națională operează circa 720.000 de firme. Din acestea, circa 115.000 nu depun bilanțuri. Ale cui or fi? Pentru ce avem, pe lângă ANAF, Poliție economică și DIICOT, alte câteva zeci de servicii cu atribuții de urmărire și control? Doar ca să aibă un loc de muncă bine plătit protejații și pupezele politicienilor? Se pare că da.

Tot în statistici (raportul Curții de Conturi despre ANAF, citat și comentat de Cristian Grosu, pe http://www.cursdeguvernare.ro) am văzut și că 2,7% din contribuabilii cu datorii recuperabile cumulează 76% din datoriile la bugetele publice: circa 2,7 miliarde de euro, în timp contribuabilii cu datorii mici reprezintă 80% din totalul celor cu datorii recuperabile, iar datoria lor reprezentă doar 5,5% din datoria generală la bugetele publice. Dar de „ăia mari” fiscul nu se leagă, îi amână, probabil până se vor prescrie măcar o parte dintre datorii. Nu-i vorbă că, în asemenea cazuri, nici Justiția nu se grăbește. Au fost destule situații în care motivarea deciziilor și comunicarea sentințelor, pentru a fi puse în executare a întârziat cu lunile. De cele mai multe ori, atunci când pune în aplicare o atare decizie, ANAF este doar instrumentul, arma de temut folosită în luptele crunte dintre numeroasele grupuri de interese care acționează în politică. Acum, grupările infracționale organizate din partide și din Parlament nu se mai împușcă, așa ca în perioada interbelică, ci-și dau în cap cu justiția, cu sesizări la DNA, SRI și ANAF.

Până la scandalul Intact, nimeni nu a reacționat la aceste cifre înspăimântătoare. Poate că tocmai de aceea a și fost provocat. Cine să o facă? Un premier tehnocrat care nu are susținere politică și care dacă face un pas greșit, citește împotriva grupurilor de interese, poate fi răsturnat imediat? Deja Dragnea, tartorul majorității din Parlament, a și menționat sintagma „moțiune de cenzură”. Sau președintele, care se află el însuși în situația lui Voiculescu? Încasează chirie pentru un imobil pe care l-a pierdut în instanță. Cine să reformeze fiscul românesc? Nu întrevăd răspunsuri la aceste prea multe întrebări, sau – cel puțin – nu în viitorul apropiat. Ce este cert este că, deocamdată, ANAF este cea mai varză instituție a statului (iertată-mi fie expresia, n-am găsit altă rimă), măcinată de o dezorganizare bine întreținută politic, iar rezultatele se văd în performanțele economice extrem de slabe ale bugetului de stat. Cel mai slab din Europa, raportat la numărul și consistența contribuabililor.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 19 02 16



Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: