Ipocrizia, politică de stat


Munca susţinută la Preşedinţie, în Guvern şi în Parlament a început să dea roade. Problemele grave ale ţării au fost rezolvate. Codurile Civil, Penal, Fiscal şi Silvic nu mai au neclarităţi, nici suprapuneri sau contradicţii şi nici articole neconstituţionale. Fiind an electoral, deputaţii şi senatorii elaborează legi care să vină în întâmpinarea doleanţelor alegătorilor… cam aşa ar fi trebuit să scriu potrivit unei noi propuneri legislative, după adoptarea căreia nu voi mai avea voie să defăimez vreun demnitar. Şi eu acuma ce fac? Fiindcă doi dintre ei, pentru care DNA tocmai a făcut cerere de admitere a arestării, sunt şi romi. Mădălin Voicu, deputat PSD, spune despre el că este ţigan şi că îi reprezintă pe ţigani, dar eu nu am voie să scriu asta. Aşa a înţeles toată lumea, dar oare chiar aşa să fie? Să vedem.

De fapt, legea promovată de Dragnea conţine prevederi care sunt valabile în toată Europa şi Statele Unite. Eram ultimii care nu aveam un asemenea act normativ. Doar că vine peste o legislație aflată în vigoare cu mult înainte, încă de la înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), este confuză şi, după cum ne-am obişnuit deja, cu loc gârlă pentru abuzuri. Legea permite în continuare să spui despre demnitari că sunt hoţi și corupţi, dacă sunt dovediţi, dar nu cumva să legi asta de orientarea lor religioasă, sexuală, de etnia lor sau de unele boli de care s-ar putea să sufere. Dar până acum era cumva legal să faci toate astea? Nu era. Legea antidefăimare nu ar trebui să restrângă modul de exprimare la adresa faptelor și declarațiilor unor persoane publice. Dar o face, în termenii limbajului uzual. Astfel încât vom redescoperi eufemismul, sinecdoca, metafora și toate celelalte subtilități de limbaj pentru a sugera mesajul dorit. Exact ca pe vremea comuniștilor. Una vom vorbi și scrie în public și alta acasă, cu prietenii. Probabil nici acolo, având în vedere că densitatea de turnători este apropiată de cea din anii societății socialiste multilateral dezvoltate. 26 ani, șterși dintr-un condei.

Societatea românească nu avea nevoie de o asemenea lege, singurul care și-a dorit-o a fost iniţiatorul ei, care în varianta iniţială a încercat să introducă şi referinţe la apartenenţa politică. Noroc că acelea au picat la vot. Este clar că această lege nu cumulează cererile societății și nici nu este încununarea vreunei lupte de emancipare. Lecturarea ei vădeşte că a fost copiată în grabă de aiurea, fiind formulată ambiguu şi lăsând loc unui lung şir de abuzuri. Spre exemplu, conform proiectului, „defăimarea socială este fapta sau afirmaţia prin care o persoană este pusă în situaţie de inferioritate pe temeiul apartenenţei sale la un anumit grup social”, fără să definească noţiunile cuprinse în text. Asta deschide posibilitatea oricui de a formula acuzaţii exagerate dar şi CNCD de a aplica sancţiuni după bunul plac sau la comandă.

În realitate, potrivit unui studiu academic foarte serios, în online-ul românesc (reţele sociale, bloguri, ziare), referinţele defăimătoare, amendabile, la etnie, preferinţe sexuale, rasă, religie sau presupuse boli, sunt sub 5% din totalul postărilor şi comentariilor şi sub 1% luate câte două sau câte trei la un loc. Cum ar veni, suntem un popor tolerant, glumeţ şi destul de bine crescut. Atunci de ce mai era nevoie de această lege, atâta vreme cât şi Codurile, Penal şi Civil, conţin prevederi asemănătoare?

Este un picior băgat în pragul politicilor realiste de până acum, o expresie nedorită a corectitudinii politice care face furori în neo-socialismul vest-european și american. Şi, cel mai periculos, este un început, un precedent. Aşa cum, uşor-uşor, s-a interzis ceva, puţin, cât să nu rupem iarăși străzile, mâine se mai poate interzice şi altceva, și tot așa până ne trezim că nu mai putem deschide gura fără să riscăm o amendă pe care să n-o putem plăti toată viaţa. Corectitudinea politică este o atitudine care interferează violent cu libertatea de exprimare, sfârşind prin a evolua împotriva naturii umane. Corectitudinea politică a creat un limbaj artificial, complet rupt de realitatea vieţii de zi cu zi, cum era şi aşa zisul limbaj de lemn al comuniştilor, îndepărtând fatal liderii şi funcţionărimea de naţiunile pe care ar trebui să le administreze. Este suficient să vă reamintesc că la Bruxelles, de Crăciun, au fost adresate funcţionarilor „felicitări de sezon”, ca să nu-i lezeze pe atei sau pe  musulmani. O Europă întreagă a râs pe înfundatelea de stupiditatea funcţionarilor plătiţi cu câte 10.000 euro lunar. Dar când aceasta devine politică de stat (asta înseamnă o lege) nu mai este de râs, ci de îngrijorat. Ne putem trezi cu cererile oricăror instituții sau asociații profesionale de a înceta să-i criticăm, pe motiv că-i defăimăm.

Motive pentru care, pe bună dreptate, opt organizaţii non guvernamentale au cerut Camerei Deputaţilor să respingă proiectul acestei legi, care a trecut deja de Senat, arătând că aceasta va duce la limitarea drastică a libertăţii de exprimare şi, implicit, la reducerea semnificativă a dezbaterilor publice din online asupra chestiunilor de interes general. Mi-e teamă însă că este mult prea târziu, răul a fost făcut deja, în numele unor interese personale dar și a unei slugărnicii excesive şi inutile faţă de Comisia Europeană.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 12 02 16



Categorii:Politica în cuvinte, Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: