Nem tudom, numa’ aşă o zîs


gazetar-de-stefan-gheorghiu-18372939

Cînd eram tînără am plecat la un început de mai la Cluj, la o sesiune de comunicări ştiinţifice. Aşa era pe vremea respectivă – într-o lume care a dispărut – , se mai făceau şi chestii ştiinţifice în facultate, fără să le copii de undeva sau să ţi le facă altcineva. Să fi îndrăznit numai să nu munceşti cu creieraşul tău propriu şi personal, că te executa profesorul la examen de nu te vedeai. Iar o repetenţie a anului (de două ori) era egală cu moartea studenţiei. Te duceai mata acasă să prestezi în producţie, la vreo fabrică.

Cazate la căminele studenţeşti din Mănăştur, am scos un „Uau!” Rămăsesem cu gura căscată. Stăteau cîte doi sau trei studenţi într-o cameră, la fel de mare ca a noastră. Noi, la Iaşi, cinci, înghesuite una în cealaltă ca sardelele. La capătul holului aveau o cameră tip bucătărie, cu vreo două aragaze (unde, dacă aprindeai chibritul, chiar era gaz şi puteai să-ţi faci un cartof prăjit sau două ouă).

Noi ne chinuiam să gătim pe nişte reşouri improvizate de băieţi dintr-o cărămidă tip şamotă sau BCA, o sîrmă groasă înfăşurată în mijlocul cărămizii sparte şi un fir conductor cu un ştecher la capăt, pe care-l băgam cu frică în priză. Şi asta numai cînd aveam norocul să fie lumină. Evident, reşourile ne erau interzise aşa încît era o adevărată aventură să le ascundem – când veneau cerberii în control. N-am înţeles de ce comunismul nu oferea egalitate, aia frumoasă şi perfectă pe care o proclama sus şi tare în plenare şi congrese. Teoria era una, practica te dădea mereu peste cap, ca un Hopa Mitică. Întrucît n-am priceput m-am gîndit, la un seminar, să-l întreb pe proful de socialism ştiinţific. Mi-a răspuns, bineînţeles.

– Ieşi afară, obraznico!

Ne-am comunicat (ştiinţific) noi ce ne-am comunicat. Însă, cum urla tinereţea în noi iar copacii înnebuniseră în culori pastelate, serile am dat-o pe discoteci dansând frenetic pe muzica anilor ‘80 (români şi maghiari, deopotrivă, fără să ne scoatem ochii) iar după amiezele umblam brambura tot oraşul, căscând ochii la galantarele goale. În magazine era egalitate perfectă. Nimic la Iaşi, nimic la Cluj.

– Băi, m-am rătăşhit printr-un cartier di la iştea şhî o vînzătoare de la pîni n-o vrut să-mi răspundî. Nem tudom, numa’ aşă o zîs, îmi spune agitată o colegă.

– Înseamnă „nu pricep” sau mai bine „nu ştiu”, mă dau eu mare cunoscătoare. Numai că nu te cred, sigur mai înfloreşti tu puţin, ca să ne sperii. Cine ştie ce ai zis în limba ta de Vaslui. Cîteodată, îmi vine şi mie să-ţi spun „nem tudom”.

– Haidi, bre, cî io vorghesc româneşte corect. I-am şherut un covrig.

M-am rătăcit şi eu în după amiaza următoare în cartierul care o înspăimîntase. Blocuri triste şi cenuşii, aşa cum erau în toată ţara. Lume grăbită şi tăcută. Numai păsărelele ciripeau fericite în limba lor, ascunse prin frunzişul copacilor gîrboviţi de flori, fără să le pese dacă muzica lor era înţeleasă în limba română sau maghiară. Şi, după vreo două ore, m-am lăsat păgubaşă. N-am dat de nici o vînzătoare care să-mi spună acră „Nem tudom”.

Poate am avut noroc să dau numai peste români. Sau or fi înţeles ce spun. Sau…

(Povestea a apărut și aici)



Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: