Perspective diametral opuse


Ciudat, că Bucureștiul – pe care noi îl vedem murdar, poltron și sufocat de intrigi – apare dinspre Bruxelles ca o capitală veselă, a unei țări care se însănătoșește pe zi ce trece, aflată pe un tonic trend ascendent. Măi să fie! Om fi având noi orbul găinilor sau Uniunea s-a săturat de problemele pe care i le fac imigranții, ungurii și polonezii, după ce grecii au dat-o în bară? Adevărul nu-i la mijloc, cum se află de obicei, și nici în raportul mecanismului de verificare și cooperare, cum ne-am fi așteptat. Inventat ca instrument de ținut la colț cei doi elevi întârziați – România și Bulgaria – extemporalul ăsta anual, la care noi rareori am luat mai mult decât nota de trecere, s-a transformat într-un fel de apreciere politico-economică, mult prea îndepărtată de scopul inițial, care era acela de a sprijini reformarea Justiției din cele două țări.

Primul pus la colț, pe bună dreptate, este Parlamentul. Legislativul țării s-a dovedit a fi adunătura pestriță a reprezentanților unor grupuri de interese și nicidecum ai cetățenilor. Pe cale de consecință, legile elaborate au ieșit aidoma celor care i-au trimis acolo: dedicate, confuze și, de cele mai multe ori, inaplicabile. Codurile Civil și Penal sunt grevate în instanțe de puzderie de solicitări de neconstituționalitate, cel fiscal, contestat încă înainte de promulgare are și el sumedenie de articole inaplicabile practic, fiind în contratimp cu stadiul de dezvoltare a mediului de afaceri românesc. Nici nu ar mai merita să amintesc, dar o fac fiindcă sunt un exemplu rușinos, de legile falimentului personal și ale dării în plată, ambele concepute pur propagandistic, inaplicabile și inutile chiar celor pentru care au fost concepute.

În raport se mai vorbește despre spijinul public (?!?) în lupta anticorupție, adică despre manifestațiile care au condus la căderea Guvernului Ponta, trădând antipatia vizibilă a funcționarilor din capitala Europei pentru fostul cabinet, de parcă vreodată cineva în România ar fi manifestat în favoarea corupției. Sunt, în acest raport, destule afirmații care amestecă destul de jenant așteptările politice ale Berlinului și Parisului față de români și mai puțin considerațiile strict tehnice caracteristice unor asemenea lucrări. Amestecând laolaltă aprecieri cu privire la arestarea a zeci de primari, președinți de consilii și funcționari din administrația locală cu incendiul de la Colectiv sau cu numirile de magistrați, darea de seamă a vesticilor asupra României este destul de departe de realitatea din teren, cam pe cât este și distanța în kilometri dintre noi.

Pe cât este de adevărat că progresele Justiției noastre sunt evidente – este clar că nici măcar nu mai seamănă cu ceea ce aveam cu 20 sau chiar cu 10 ani în urmă – laudele la adresa instituțiilor de forță mi se par exagerate. Este lăudată ANI, deși nu a trecut chiar așa de mult timp de când șeful ei a fost arestat. Sunt ridicate în slăvi DNA și SRI fără a se face o umbră de referire măcar la pornirea ciudată a unora dintre anchete taman în momente în care persoanele implicate au devenit incomode puterii (fie socialistă fie liberală, nu are importanță, fiindcă au procedat la fel), deși faptele acelor persoane datau de câțiva ani iar probele – în majoritatea cazurilor înregistrări audio – se aflau în sertarele procurorilor din chiar momentul producerii faptelor încriminate.

Sunt menționate arestările spectaculoase ale unor persoane sus puse, dar occidentalii nu par să aibă habar de procedurile tipic împăciuitorist-mioritice: i se caută demnitarului vina cea mai mică posibil, în termenii Codului Penal, i se aplică o pedeapsă simbolică, se declară imposibilitatea recuperării prejudiciului și, iac-așa, combatem corupția și luăm notă mare la Bruxelles fără ca, în realitate, să schimbăm mare lucru. Dovadă sunt nenumăratele cazuri în care, după arestarea șefilor, foștii subalterni fac exact aceleași fapte pentru care le-au fost închiși superiorii. Nu odată am întâlnit pe rețelele de socializare afirmații de genul „aș fura și eu vreo 2-3 milioane, să stau un an la celulă de lux, cu laptop, telefon, frigider și televizor și să duc o viață de huzur când ies”. Cam la fel de „speriați” sunt și cei care iau locul celor arestați.

Dacă nouă, de aici din interior, ni se pare adesea ca fiind un circ bine dirijat de după ușile capitonate ale puterii, vesticilor, care aplaudă încântați, totul le pare a fi real. Între timp, procesele banale dintre cetățenii simpli sau cele dintre cetățeni și stat durează tot între cinci și șapte ani, statul este și acum favorizat chiar dacă cetățeanul are un metru cub de documente în favoarea sa, iar pregătirea judecătorilor, mai ales în instanțele inferioare lasă mult de dorit.

Nu este prima dată când euro-funcționarii dovedesc că sunt deconectați de la realitățile teritoriului la administrarea căruia ar trebui să vegheze. În ritmul ăsta, distanța se va mări până la a deveni prăpastie de netrecut. Câteva țări se delimitează deja, urmând linii divergente față de Bruxelles, și după cum merg lucrurile este posibil să trecem fericiți linia de finiș într-o țară a nimănui, o Uniune care să nu mai existe decât pe hârtie.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 28 01 16

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: