purtam o pereche de ghete vechi
atît de rupte
încît îmi intraseră prin găuri anotimpurile
mă băteau ninsorile
direct în talpă
iar ploile inundaseră lutul pînă spre coapsă
mai sus
vîntul tresălta pe sub sîni șuierînd
cînd ai apărut
ai deșirat o bucată de tine
(de-acolo de unde inițiații îi spun suflet)
și cu un ac
construit dintr-o fărîmă de coastă
ai cusut
toate dorurile
ploile și ninsorile
semnînd tratate de pace cu-amintirile
la urmă
m-ai încălțat cu trupul tău cald
și-am alergat spre mîine
fără teamă că mă vor bîntui anotimpurile
Reclame
Categorii:Poezii, Uncategorized
Un poem cât o viață…
Mulțumesc tare mult
Superb!
Ma-am încălzit la versurile tale.