iubitul meu,
nu știu să-ți vorbesc
iar tăcerile sunt prea simple
și nici privirile
furișate în noapte,
printre mâini bezmeticind
pe trupuri încinse,
nu-mi mai ajung.
ți-aș scrie o scrisoare
pe-o coală albă
pe care să las urma pașilor mei
dar poșta
nu mai aduce
decât facturi și somații;
nu mai există
nici porumbei
de piciorul cărora să leg dorul.
cum să-ți trimit
dragostea care mă zbuciumă?
am să postez
pe pagina ta de facebook
un emoticon
– c-un surâs uriaș
sau cu-o inimă
străpunsă de săgeata lui Cupidon.
Categorii:Poezii, Uncategorized
Lasă un răspuns