nu-ți cer nimic dar dacă vrei să stai
adună cu palmele goale
vîntul aspru și firele de ceață
înfășoară-le strîns la piept
unde altădat’adăposteai ploi
sau mai bine
ascunde-le într-o bucată veche de-orizont.
apoi tiptil
șoptit
cu mîinile împreunate a rugăciune
bate la ușa din esență de răsărit
și dacă nu răspund
lasă în prag un zîmbet cît o primăvară.
mai pune alături un strop de absolut
și voi ști unde să te găsesc
Categorii:Poezii, Uncategorized
„In schimb, eu stiu ce inseamna sa fii un intelectual, adica un individ cerebro-spinal; sa ai mintea atit de plastica cit este posibil si coloana vertebrala atit de dreapta cit e necesar” (Michel Foucault, 1967)
O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus
Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor
Just another WordPress.com weblog
Oameni de valoare
haihui printre cioburi de gand
Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie
Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.
Şi nimica mişcă
Dubito ergo cogito, cogito ergo sum
"Sometimes, I love books more than I love people..."
Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...
Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.
Dubito ergo cogito, cogito ergo sum
Dubito ergo cogito, cogito ergo sum
A fine WordPress.com site
Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!
Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers
Lasă un răspuns