(Foto de aici)
……………………………………
Bătrânul, căci despre un bătrân era vorba, puțea. Dar puțea atât de tare, încât cu greu m-am abținut să nu-mi vărs sufletul acolo, pe masă, în fața lor. Nu avea mai mult de 70 de ani și, cu toate că unui om de o asemenea vârstă nu i-aș spune bătrân, omul slab ca un țâr din fața mea era bătrân. Bătrân prin tristețea care-i însoțea fiecare rid gros și adânc de pe față; bătrân prin mâinile aspre, trudite de munca la camp; bătrân prin pantalonii vechi de zeci de ani cărora le lipsea un nasture de la prohab și prin cămașa murdară, care nu cunoscuse de ani buni nici fierul de călcat, dar cu atât mai puțin detergentul sau săpunul de rufe. Bătrân prin faptul că el însuși nu știa de mult la ce se mai folosesc apa și săpunul. Și, mai ales, bătrân prin căutătura furișă și înspăimântată, pe care o arunca din când în când către eleganta lui fiică.
…………………………..
(Continuarea în noul volum de proză scurtă)
Categorii:Povestiri din viața reală, Uncategorized
De luat aminte…voi cei ce aveti copii …
De luat aminte, voi cei ce aveti copii ..
Reblogged this on Cronopedia.
Dacă întâmplarea este reală, nu pot spune decât „sărut mâinile” stimată doamnă! Din păcate sunteţi un unicat. O mulţime de notari ar fi perfectat tranzacţia.
Să nu exagerăm. Nu cred că-s singura.
Da, o multime de notari fac acest lucru.Mare atentie !L
egea ar trebuii schimbata .
Lege există.
Felicitari !!! Pe mine m-ati facut sa plang! 😦
Ar trebui să nu existe astfel de întâmplări. Din păcate…
Va felicit, doamna, pentru demnitatea dovedita.Din nefericire tot mai putini sunt cei care au curajul de a spune lucrurilor pe nume, de a apara adevarul si, din pacate, asta ne costa pe noi si pe generatiile care vor urma.
Din păcate. Și mă tem că urmează un secol de indiferență