Duși cu preșul


tÎn 2008, Parlamentul a votat, într-o unanimitate de clasă de ștrengari pusă pe luat peste picior direcțiunea școlii, mărirea salariilor în învățământ cu 50%, deși era de notorietate faptul că nu mai erau bani în vistieria țării iar criza mondială era deja declanșată. Tăriceanu, la cârma unui așa zis guvern de dreapta, făcuse praf 11 miliarde de euro obținuți din privatizări pe îngroșarea fără precedent a aparatului birocratic și pe pomeni electorale care întreceau și cele mai optimiste așteptări ale stângii. Legea a trecut, într-o hărmălaie și un entuziasm de nedescris, dar nu a putut să fie aplicată în veci. Dimpotrivă, în scurt timp au venit tăierile generale de 25%, creșterea TVA și tot cortegiul care a ucis la propriu câteva mii de bătrâni și a mai fugărit un milion de români peste hotare.

În 2015 istoria se repetă. Parlamentul votează aproape în unanimitate mărirea salariilor tuturor bugetarilor cu 10%. Efort bugetar anual suplimentar de 5,6 miliarde lei. Salariile la stat ajung să fie duble față de cele din domeniul privat al economiei. În cel de-al doilea, salariile se plătesc după eficiență, reprezentând o parte semnificativă din profitul obținut de întreaga firmă. La stat acest criteriu nu există. De unde sunt banii pentru noua mărire? Fiindcă nici FMI și nici Banca Mondială sau cea europeană nu vor mai susține deficitul bugetar, așa cum s-a întâmplat în perioada 2008-2012. Din tăierea, pe mai departe, a investițiilor. Nu aș vrea să pară că aș fi împotriva acestei creșteri salariale ci doar să se înțeleagă că ne aflăm în fața unei noi și uriașe minciuni, ca în 2008.

România este unul dintre puținii producători de petrol și gaze din Europa. Raportat la salariul mediu, avem cel mai mare preț al carburanților la pompă. Și asta nu numai din cauza lăcomiei firmelor cărora le-am concesionat zăcămintele ci, în primul rând, datorită nenumăratelor accize și taxe incluse în acel preț. Bani care se duc în buget de unde sunt furați cu sacii.

Avem unul dintre cele mai mari parcuri de mori eoliene pentru producția de curent electric, câteva dintre cele mai mari hidrocentrale din Europa și o centrală nucleară. Cu toate acestea, ca și la carburanți, plătim printre cele mai mari prețuri la energia electrică de pe tot continentul, raportat tot la salariul mediu. Nu prețul pe unitate la producător este mare, nici măcar cel de la transportatori – deși acolo s-au strecurat câțiva profitori notorii – ci, ca și în cazul carburanților, taxele percepute de stat sunt uriașe. Bani care se duc în același buget național, de unde sunt furați cu sacii.

Prețurile la grupa „apă, canal, salubritate” au explodat în ultimii șase ani. Creșterea a fost de 108% la o inflație cumulată în aceeași perioadă de circa 23%, ceea ce înseamnă o scumpire de 77% în termeni reali, fără vreo îmbunătățire notabilă a serviciilor oferite populației. Bani care se duc în bugetele administrațiilor locale, de unde sunt… completați dvs.

Concluzia este că nu de pomeni electorale avem nevoie. Oricum, viitoarea lor plată este pusă serios sub semnul îndoielii, atâta vreme cât aceste plusări nu vin dintr-o creștere reală a economiei naționale ci dintr-o șmecherie asemănătoare celei de la masa de poker, când adversarii plusează pe o cacealma. Sunt creșteri salariale pe care inflația și viitoarele creșteri de prețuri la utilități le vor înghiți pe nemestecate. Și, cel mai important, ele nu provin din creșterea eficienței actului administrativ sau din reduceri de personal bugetar.

S-a spus de nenumărate ori, și s-a demonstrat, că pretinsa creștere economică din ultimii doi ani este una bazată pe doi factori: creșterea consumului și tăierea investițiilor. În traducere liberă tot ce-a încasat statul s-a dus în salarii, ajutoare și recompense, de unde și creșterea de consum, și nimic în drumuri, școli și spitale. Nici vorbă de vreo creștere economică reală, rezultată din producții mai mari și calitativ mai bune. Mai pe șleau, în loc să sprijine producătorii interni, să facă marfă și mâncare mai multă, mai bună și mai ieftină, statul decide să dea bani populației să le cumpere pe cele străine, care sunt mai bune și mai ieftine tocmai fiindcă sunt subvenționate!

Nu de joaca de-a inflația, controlată despotic de BNR, de-a cursul de schimb și de-a reglementat prețurile energiei după cum se apropie alegerile avem nevoie în anii care urmează ci de reguli precise, neschimbate discreționar de decidenți vremelnici. Stabile, predictibile și în avantajul popular și nu al unei sume de profitori care dețin parolele de acces la vistierie.

Așadar, fiindcă are la dispoziție numai un an, noului guvern nu-i va cere nimeni să ne aducă în fruntea Europei la toți indicatorii, ci să schimbe complet paradigma: să pună țara pe acest nou făgaș, cel al pragmatismului onest. După ce a ratat, sub presiunea majorității parlamentare, ținta schimbării Legii electorale, cabinetului Cioloș i-a mai rămas, prin prisma celor de mai sus, o singură sarcină, cea mai dificilă în raport cu guvernările ultimilor 25 ani: să ne spună adevărul și să acționeze în consecință! Câți bani avem și cum vor fi cheltuiți. Altfel misiunea sa este ratată din start.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 21 11 15.



Categorii:Uncategorized

4 replies

  1. Am o singură observație. În 2008, la începutul anului, nimeni (în lume) nu credea că se va prăbuși piața. Deficitul guvernării (toate țările europene se scăldau în deficit) era integral acoperit de creșterea economică. Că era sănătoasă sau nesănătoasă, asta e altă poveste. Dar nimeni nu a făcut praf banii din privatizări pentru că nimeni nu avea habar că se fac praf și pulbere.🙂

  2. de acord că am aflat asta abia după patru ani.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: