Ce vor tinerii din stradă


protest_parlam3_70497700(Foto de aici)

De data asta am stat acasă. N-am mai mărșăluit pe străzi ca în toamna trecută, pentru apărarea Roșiei Montane. Motive personale. Am stat acasă și pentru că noi, cei care n-am știut a ne câștiga drepturile, ar trebui să facem un pas în spate, să-i lăsăm pe ei să preia frâiele. Am urmărit, însă, atent ce se petrece în piața publică. Dar asta nu înseamnă că n-am fost cu tot sufletul alături de cei ieșiți în stradă, acolo unde se află generația care reprezintă viitorul. N-am fost nici să pun o lumânare pentru cei plecați. Îmi cer iertare! Pur și simplu n-am putut. Nu contează de ce nu pot, sunt motive atât de dureroase încât e greu să explic. Dar mi-a sângerat inima pentru fiecare tânăr care a fost în Colectiv. Am momente când realmente urlu. Oricare  poveste tragică din club e povestea mea, mă simt mama fiecărui tânăr care s-a stins sau suferă pe un pat rece de spital. E și povestea ta, e povestea noastră. Pentru că puteam fi noi acolo, în Colectiv. Noi, copiii noștri, prietenii, rude…

După nenorocirea care a lovit atât de multe familii, era firesc să fie manifestații de amploare și protestatarii să ceară să cadă capetele vinovate de tragedie. Iată, capetele au căzut! Însă tinerii care mărșăluiesc n-au plecat acasă, s-au adunat seară de seară în piață, nerenunțând la revendicări. De pe margine s-au ridicat întrebări: ce mai vrea mulțimea? Se analizează sloganurile, pare că piața nu-i unită, că fiecare manifestant dorește altceva.

Greșit! Adunați toate sloganurile și strigătele lor de revoltă și găsiți-le un numitor comun. O să vedeți că toți vor același lucru. Spus în cuvinte diferite dar care înseamnă același lucru. Vorbesc de tinerii care sunt în stradă, cei adevărați, nu de acei plătiți care încearcă să deturneze. Unii dintre ei apar la televizor și vor apărea, probabil, tot mai des pe sticlă iar mâine- poimâine vor candida la alegeri din partea unor partide. Și aceștia își doresc aceleași lucruri ca și colegii lor din stradă. Poate că s-a născut o generație nouă de politicieni onești, pe care n-am avut-o.

E simplu să ghiciți, nu-i nevoie să-i întrebați ce vor. Vor să muncească, să trăiască și să iubească fără teama că mâine s-ar putea prăbuși un alt club, un cinematograf sau un mall peste ei sau peste prietenii lor. Vor să fie respectați de funcționarii publici, să fie apărați de polițiști, să fie tratați decent și corect când se duc în spitale. Vor străzi fără gropi, vor autostrăzi. Vor ca pruncii lor să învețe în școli moderne cu dascăli competenți, bine plătiți și pasionați de profesie. Vor un sistem de sănătate care să nu-și bată joc de sănătate, vor medici bine plătiți, vor spitale. Vor să nu mai furați, să nu vă mai băgați coatele în banul public. Vor ca România – prin conducătorii ei – să-și asume responsabilitatea față de cetățenii ei, să îi respecte, să îi apere. Vor să dispară cu adevărat șpaga. S-au săturat de declarații găunoase, de promisiuni pe care nu le îndepliniți.

I-ați chemat la consultări, îi întrebați cum să se ajungă la aceste rezultate. Nu cred că pe cei mulți îi interesează cum faceți. Vor rezultate. Li se pare firesc să descoperiți voi metodele, de asta sunteți acolo, în funcții. Ei vă plătesc, banii pe care-i câștigați sau cheltuiți sunt din munca lor, din taxele și impozitele plătite de ei. Pentru asta au pretenția să știți cum să ajungeți la ceea ce își doresc: o Românie curată în care să le fie drag să trăiască, să muncească și să iubească. Dacă nu știți, e simplu din punctul lor de vedere. Plecați și lăsați locul altora care știu!



Categorii:Politica în cuvinte, Povestiri din viața reală

Etichete:, , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: