Bate șaua să priceapă iapa


Nu se mai termină circul politico-mediatic de cea mai joasă speță care captează complet nejustificat atenția opiniei publice românești. O femeie-parlamentar, nu contează cum o cheamă și cine-i ține spatele, este acuzată de a fi deturnat/furat sume atât de mari încât ar fi ajuns pentru salariile tuturor profesorilor pe câțiva ani înainte. Camarazii din grupările infracționale organizate care se ascund pe după diverse sigle cu trei litere fac zid în jurul acuzatei și fac tot ce depinde de ei să pună bețe în roatele organelor de cercetare penală. Tremură nădragii pe ei că mâine s-ar putea afla într-o situație identică și nu vor să creeze un precedent.

Cu toată cavalcada DNA, mânată de la spate de Ambasada SUA și de oficialii de la Bruxelles, spaima infractorilor cu gulere albe nu este de pușcărie. După cum ați văzut deja, primesc pedepse ușoare, din care execută mai puțin de jumătate, după care se întorc la viața de huzur, cu averile neatinse. Nu, lor le este o teamă bolnăvicioasă să nu iasă din ordinele primite, să nu calce în străchini. Fiindcă abia un asemenea comportament ar însemna eliminarea din gașcă, din sistem, din dispozitiv, numiți cum vreți această frăție a hoției extinse asupra întregului avut al țării. Așa se explică și votul de aseară din plenul Parlamentului.

Ca un sconcs încolțit cu furca în colțul grajdului, acuzata a împroșcat – cu același tupeu incredibil care i-a caracterizat întreaga carieră – toate zoaiele știute de acum. Că este victima binomlui SRI-DNA (ceea ce nu-i departe de adevăr, dar asta este o altă discuție), că face obiectul unor răzbunări, că de ce tocmai ea dacă alții au furat mult mai mult, că va da în vileag tot ce știe despre cei din sală și altele de acest fel și nici o vorbă – potrivit celebrului semn mafiot al tăcerii, pe care l-a făcut în primăvară, când s-a aflat în exact aceeași situație – despre protectorul ei sau despre destinația fluviilor de bani care i-au trecut prin mâini. Și asta nu este decât o dovadă în plus că, în ciuda circului justițiar, mare lucru nu s-a schimbat în ultimii ani. Avem corupție cât încape, avem corupții, s-a aflat câte ceva și despre sume, știm și instituțiile sub cupola cărora s-au traficat banii și influența, dar – ce să vezi? – la beci ajung doar amărâții care au cărat valizele.

Am spus că alegațiile împricinatei referitoare la ceea ce acoliții ei numesc „binomul SRI-DNA” nu sunt departe de adevăr întrucât, deși nimic nu poate fi dovedit cu declarații sau cu înscrisuri, războiul dintre servicii, loviturile cu dosare în justiție pe care și le administrează unii altora, este demult de domeniul evidenței. Practic, situația pare să fie cam așa: „și-ai mei fură, și-ai tăi fură, dacă nu cădem la pace pe problema asta dau drumul la dosar pe omul tău”. Surse bine învăluite în mister au lăsat să „scape” pe diverse canale media, mai ales pe internet, că acuma asta este moda, știrea că Oprea ar fi plecat demis de la Cotroceni. Două ore mai târziu, după o întrevedere cu Ponta, demisia s-a transformat în „respect legea, n-am făcut, n-am încălcat” etc. Cam atât se vede în public din lupta între grupurile de putere.

Prin mediile politice, pe rețelele de socializare, prin cafenelele sau televiziunile în care își fac veacul diverșii comentatori, observatori sau analiști ai vânzolelii din capitală, se vehiculează intens tot felul de teorii, potrivit cărora serviciile ar fi împărțite ireconciliabil între rusofili, americanofili, germanofili sau facțiuni ale acestora, și care – bineînțeles – nu au altă ocupație decât să-și elimine reciproc combatanții și să-și extindă aria de influență. Ceea ce înseamnă o capitulare inacceptabilă, nu numai din partea observatorilor ci și din partea opiniei publice. Nimeni nu-și mai pune problema ce caută aceste servicii în conducerea structurilor politice și administrative ale țării, nimeni nu mai este indignat, nimeni nu-și mai pune măcar întrebări cu privire la rolul acestora într-un stat de drept.

Înmulțirea atacurilor asupra divei din Pleșcoi nu poate fi disociată de recenta revenire a protectorului ei, fostul președinte, pe scena politică. Înscăunat „el lider massimo” al formațiunii pe care tot el a înființat-o în timpul ultimului său mandat, într-un congres în care 4000 de oameni au fost aduși degeaba în Sala Palatului din București (pe banii cui?!?), fiindcă el era singurul candidat, Băsescu vizează din nou un rol decisiv în politica românească. Cum cel mai sensibil punct al său, adevărat călcâi al lui Ahile, rămâne confidenta care i-a tăinuit secretele, noile acuzații care i se aduc femeii sunt evident o armă menită să-l stopeze pe marinar. Cine-o folosește? Rămâne de văzut, întrucât ostilitățile sunt departe de a se fi încheiat. Ați mai auzit ceva despre Dosarul EADS sau despre cele din energie, a căror lansare în cursul anului trecut a făcut atâta vâlvă? Nici noi.

Toate astea se petrec în cea mai săracă țară e Europei, dominată de câteva mii de privilegiați care nu știu să meargă nici până la toaletă fără girofar, și în care cel mai bun romancier al momentului moare de foame, alungat din tot felul de locații mizere, în care a fost tolerat pentru scurte perioade de timp de către yesmen-ii zilei. Asta spune totul.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 29 10 15



Categorii:Uncategorized

1 reply

Trackbacks

  1. Bate șaua să priceapă iapa | radupopescublog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: