Ceea ce nu s-a văzut la lansări.


IMG_0337

– După plecarea din București, de ce n-am opri la Buzău la o crâșmă, unde știm un borș de cocoș de nota 10? Și, cât Virgil cu Florin Iaru sunt antrenați într-o controversă jurnalistică, profit porcește de ocazie că nu mă vede cerberul de bărbat și-mi comand la felul doi ciuperci. De fapt, niște bureți de pădure de mai mare dragul. De care n-am voie. Nici măcar să îi miros. Drept pentru care drumul a fost presărat cu zâmbete strâmbe întrucât drăguții bureței mi-au făcut safteaua. Am făcut o criză de bilă dublată de una de colon. Băieții s-au cam prins că mi-este rău însă am negat întruna, doar nu era să las niște tembeli de bureți să-mi strice lansarea.

IMG_0365

– La Iași dau să-mi calc bunătate de ie, pe care am dat o căruță de bani. Moldova și ”Călătoria” meritau investiția. Mă uit cam cruciș la ațele care ies din broderie dar îmi zic că ”deh, femeie, așa-i dacă ai vrut una cusută de mână, nu-i perfectă”. Îndopată cu vreo 20 de pastile, băgate mai cu buna mai cu forța de cumnatul meu – să nu mă apuce voma în timpul lansării – , mă gătesc cu ia cea minunată (la mine gătitul înseamnă strâns părul într-o coadă și aleluia) și plec la Casa Pogor, cu inima cât un purice. Pe drum, dând din mâini, ca o femeie bezmetică care face mișcări dezlânate în timp ce explică, se întoarce mâneca de la ie. Ce a urmat, ați văzut în film. Realizez că ațele n-au nici o legătură cu cusutul de mână ci cu îmbrăcatul pe dos. Să înnebunesc! Îl forțez pe Cosma să mă bage pe o străduță lăturalnică și, cu tupeu, mă dezbrac și mă îmbrac corect. Ce-ar fi fost să apar în sală cu bluza pe dos? Cum a fost la lansare? SUPERB.

a lili botosani

– În drum către Botoșani, criza de fiere își face de cap. Aș opri să…pe margine dar săracul Cosma e obosit mort. Și nervos că vomit de trei zile. ”Femeie, o dau dracului de lansări și te duc acasă”. Să-i spun că-i vina blestemaților de bureți? Doar nu-s proastă. Reușesc să-l calmez. Mai vomit o dată după ce mă instalez în Botoșani iar durerea aprigă de cap îmi trece ca prin farmec. La cinci cobor în sala de festivități și văd trei oameni: o colegă de liceu cu soțul și… impresionant, Nușa, ultima mea menajeră. Pralețcaia, v-am mai povestit de ea. M-a emoționat până la lacrimi, se tunsese pentru mine, venise cu un trandafir, a vrut neapărat o carte. Frumos, dar numai trei oameni? Intru în panică. Intră în panică și Irina, care a organizat evenimentul. Și unde pe la șase fără un sfert nu se umple sala de lume. Peste 70 de oameni. Cum a fost? SUPERB.

Poza despre lansare in Monitorul de Botosani

CARICATURA PIM 001

– La Suceava ajungem devreme, pe la ora 12,00. Ne bucurăm, lansarea e la cinci. E timp de un duș, un pic de odihnă și găteala de rigoare. Ptiu drace!, nu găsim pensiunea la care rezervasem cameră. Pe net scria că e la 300 de metri de Cetate. Behăim două ore, punem GPS, întrebăm polițiști, nimic! Nimeni nu știe unde mama naibii e strada Luca Arbore. Într-un final, un taximetrist ne explică și ajungem pe o străduță de case, neasfaltată. Mda, la 300 de metri de Cetate dacă zbori pe deasupra pădurii. O tablă pe o căsuță ceva mai răsărită, ”Pensiunea…”. Poarta închisă. Sun până mă doare degetul. Și creierii. Nu ne răspunde nici dracu! O dăm pe înjurături și începem să rătăcim pe la alte hoteluri: ”n-avem camere”, ”încă n-am deschis”. Într-un final ne cazăm la un hotel lipit de locația unde aveam lansarea dar… nerenovat, cu ușile roase, cu un net șturlubatic care se ascundea de noi când și când. Se face de patru după amiază, s-a dus pe apa sâmbetii tot ce-mi propusesem. Dar lansarea…, au fost colegi de liceu, de facultate, prieteni de pe facebook, PIM. Ce mai, a fost SUPERB!

lansare_calatoria_lili_craciun_9 Suceava

suceava 003

– Pe drum către casă. Bine, frumos, fericiți că totul a fost atât de minunat. Am scăpat și eu de criza de fiere care m-a dat peste cap. La Movilița facem la dreapta ca să nu mai intrăm în București. În Fierbinți (oraș, să ne înțelegem) beznă. Beznă, beznă, zici că ești în epoca de piatră. Iar pe dreapta, pe sensul nostru de mers, se bălăbăne bețivi, bicicliști fără nici un bec, căruțe care ies din străduțe laterale fără nici o lumină. Ne îmbunătățim sistemul de înjurături, mai cu seamă când apare o căruță din întuneric și pe care reușește să o evite Virgil în ultimul moment, trăgând nebunește de volan pe sensul opus. Noroc că nu venea nimeni. După ce ne revenim din șoc, mă apucă un râs isteric. ”Ce-ar fi fost? Mâine apăreau ferparele în ziare: O scriitoare debutantă… Păcat, promitea”. La magazinul din ”marele” oraș oprim să ne luăm o pâine cu un pachet de unt și, încă sub impresia accidentului de care scăpasem ca prin urechile acului, nu văd că ușile nu se deschid când mă apropii de ele așa că pășesc și dau un cap zdravăn de sticlă. SUPERB, acum am un cucui în frunte cât toate zilele. Noroc de minunatul meu breton care-l ascunde.



Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: