NUNTA CU BUCLUC


inele-verighete-nunta-foto-caucas(Foto de aici)
Acum ani în urmă. Eram învățătoare la Râșca – Suceava, la o Școală generală cu clase simultane. O mână de elevi în toată școala, nu mai mult de 30. Tânără și năzbâtioasă, abia ieșită de pe băncile liceului, mă regăseam sufletește ca un copil rătăcit printe alți copii. Aveam numai douăzeci de ani și era nevoie să mă chinui ca să nu intru în chicotelile lor, să dau un aer de seriozitate chipului meu. Satul, Dumbrăveni, răsfirat de-a lungul pădurii, nu fusese vreodată cooperativizat astfel încât oamenii aveau pământ, animale. Mult de muncă.
Într-o luni dimneață i-am găsit pe toți elevii în curtea școlii, adunați ciorchine în jurul unuia de clasa a IV-a care povestea ceva tare hazliu întrucât toți ceilalți se prăpădeau de râs. M-am apropiat tiptil și am auzit povestea.
În sat încă se aranjau căsătoriile de către părinți și neamuri iar în sâmbăta ce trecuse tocmai avusese loc o nuntă aranjată. La cort, în curtea celui care își pusese pirostiile. Mirele, un bărbat mititel, înghesuit, nu mai înalt de 150 cm, trecut bine de prima tinerețe, slab ca un țâr, pe care nu-l dorise până atunci nici o femeie. Harnic și gospodar, n-am ce zice! Dar nu suficient de arătos ca să leșine tinerelele de dragul lui. Ea, de vreo 28 de ani. O femeie înaltă de peste 170 cm, legată bine, fără a fi grasă. Avea mâini mari, aspre de munca la câmp. Întorcea fânul ca un bărbat.
Unul din obiceiurile nunții era ca, într-un anume moment al petrecerii, mirele să o ia în brațe pe mireasă și să o tracă peste pragul casei. Era semnul definitiv de întemeiere a noii familii.
Când a venit clipa, micuțul mire, țanțos ca un cocoș s-a aburcat, s-a strofocat, s-a chinuit cu toată transpirația din lume răsărită pe frunte. Degeaba. Oricât s-a zbătut n-a putut să-și ridice zdrahoanca de muiere în brațe. Icnea bietul de el, mai mai să-și dea sufletul, spre hazul general al mesenilor, bine aghezmuiți de țuica de prune.
Nervoasă, mireasa s-a uitat scurt la mire, s-a încruntat la meseni și, într-o clipită, l-a înșfăcat pe mititelul ei drag și scump în brațe și l-a purtat spre prag. Un hohot de râs gros, bărbătesc, amestecat cu chicoteli ascuțite de femei, a izbucnit în curte. La capătul răbdării, mireasa n-a mai rezistat l-a trântit pe mire într-o baltă. Ghinionul lui, tocmai plouase.



Categorii:Povestiri din viața reală

Etichete:, , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: