Despărţirea de America


Întrezărită din timpul crizei ucrainiene, distanțarea conducerii Uniunii Europene de linia fermă a sancționării Rusiei impusă de către Statele Unite s-a transformat într-o falie pe marginea căreia țările din estul Europei riscă să fie abandonate, din nou, în sfera de influență a Moscovei. După Bulgaria și Grecia, insuficient sprijinite economic, după amânarea la nesfârșit a cooptării unora dintre republicile componente ale fostei Yugoslavii, după punerea Ungariei la colț – pentru prea multă independență față de Bruxelles, Europei i-au mai rămas în regiune doar doi piloni care să reziste poftei de expansiune a rușilor: Polonia și România, fiindcă statele baltice sunt prea mici ca să conteze iar cehii par străbătuți brusc și inexplicabil de un val de simpatie pentru Putin.

„Trebuie să îi tratăm corect pe ruși” – a declarat acum câteva zile președintele Comisiei Europene (guvernul Europei – n.r.) Jean-Claude Junker. El a adăugat că Uniunea Europeană trebuie să-şi restabilească „relaţiile practice” cu Rusia şi nu trebuie să lase Statele Unite să „dicteze” ce politică să adopte din acest punct de vedere. Declarațiile protejatului dnei Merkel au fost preluate și redifuzate imediat la Moscova, încât este imposibil să nu bănuiești că au fost pregătite cu minuțiozitate, pe canale diplomatice, înainte de fi fost lansate în eter.

Acum apare mult mai limpede de ce alegerea luxemburghezului a fost contestată vehement de către englezi, cei mai apropiați aliați europeni ai Washingtonului. De asemenea, accentele unor conflicte cu iz de război economic nedeclarat între SUA și UE – vezi imensa demonstrație anti-TTIP sau cazul Volkswagen – apar și ele în altă lumină. Tendința europeană de a deveni un pol mondial de putere este sfâșiată în această perioadă între imposibilitatea realizării ei în afara protecției scutului american și dictatura financiar-economică impusă de atotputernicele corporații de peste ocean.

Rușii au speculat imediat dorința europenilor de a se desprinde de Washington și așa se și explică momentul ales pentru anexarea Crimeei și anticiparea reacției slabe a Bruxelles-ului. Oferta lui Putin, de a „pacifica” Siria prin nimicirea opoziției lui Assad dar și a combatanților ISIS – la pachet, face parte din același joc geopolitic prin care rușii vor să-și asigure reluarea relațiilor la un nivel acceptabil cu Vestul Europei și distanțarea bătrânului continent de protectorul său postbelic. Însă, incidente izolate, cum a fost doborârea unui avion rusesc de către turci – membru puternic al NATO – sau declarații belicoase, cum sunt promisiunile Beijing-ului de a se alătura forțelor rusești implicate în zonă, pot duce oricând la degenerarea unui joc geopolitic la un război mondial „la cald” în toată regula.

Ce ne privește pe noi? Păi suntem implicați până peste urechi, nu numai ca membri ai alianței nord-atlantice, ci și ca interese zonale. Înconjurați de o mare slavă și de un vecin destul de ostil – Ungaria, mai ales prin prisma orientărilor noastre diferite, chiar dacă și ungurii sunt membri NATO – România este pe cale să piardă și ultima brumă de speranță în privința unei posibile admiteri a Moldovei în UE, că de unire nici nu poate fi vorba, iar Moldova, la rândul ei, să piardă definitiv și irevocabil Transnistria.

Urmându-și interesele, România este pur și simplu obligată să meargă, în acest context, pe mâna americanilor. Cedările succesive ale Berlinului, în speranța clădirii unui imperiu european stabil și împăcat cu Rusia, sunt în contradicție flagrantă cu visul românilor de a se vedea reuniți sub umbrela unui steag comun. Și tocmai acum ne lipsesc marii barbați de stat, care să exprime hotărât poziția României, să o motiveze și să o susțină. Marginalizarea României de către șefimea de la Bruxelles, tratamentul de „rudă săracă” la care ne supun constant liderii marilor capitale europene, se datorează și acestui fapt. Cu cine să discute? Cu un șef de guvern trimis în judecată pentru corupție? Cu șefii opoziției, bănuiți și ei de corupție? Cu un președinte care secondează necondiționat poziția Berlinului, indiferent de chestiunea aflată în cauză?

Curentul anti-american, extrem de periculos în contextul trezirii Marelui Urs din hibernare, amenințările englezilor de a părăsi UE, clătinarea din picioare a unora dintre membrii de bază ai uniunii, pot produce pagube irecuperabile unei construcții care a consumat aproape toți banii și energia Europei de după cel de-al doilea război mondial. Dacă nu o face nimeni, ar fi cazul să le reamintim noi europenilor că pacea și bunăstarea lor datează exact de când au intrat sub protecția americană ba, mai mult, se datorează exclusiv acesteia.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 14 10 15



Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: