De la mimarea democrației la mimarea unei țări


Suntem țara în care totul se mimează. Cu legi date de formă și aplicate selectiv, fiind oricum copiate, uneori cuvânt cu cuvânt, din societăți a căror realitate este cu totul alta decât cea de la noi – doar din dorința ipocrită de a arăta și noi la fel cu ceilalți. Cu instituții care mimează grija față de cetățean – fiind îndreptate, în modul lor de funcționare, împotriva lui. Cu politicieni al căror singur scop este parvenirea rapidă, socială și materială. Cu o biserică al cărei principal scop este mărirea patrimoniului său și îmbogățirea slujitorilor ei. Cu o armată în care mai contează doar câteva batalioane de mercenari, care-și riscă viețile prin teatrele de război ale lumii pentru un pumn de dolari. Cu spitale pe sub ale căror pardoseli, acoperite obligatoriu cu linoleum sclipitor, colcăie gândacii iar medicamentele sunt veșnic insuficiente. Cu licențe și doctorate false, luate pe copiat sau pe bani. Cu relații umane distruse de superficialitate: „da, da, pa, pa, pa, mai vorbim, ținem legătura”, vorbe pe care interlocutorii le uită de îndată ce nu mai au interes. Cu mâncare, case și mobilă făcute din imitații. Până și cu femei pline de imitații. Mai este România o țară?

Ieri, în parlamentul țării – instituția supremă a democrației în țările civilizate, s-a jucat o nouă piesă de mimă, din seria „hai să băgăm o moțiune, să vadă poporul că suntem opoziție și ne facem treaba” iar ăialalți „hai să arătăm că suntem pe poziții și să dăm poporului un mesaj de unitate și soliditate”. Moțiunea de cenzură a PNL împotriva guvernului Ponta a picat, fiind votată de doar 207 parlamentari – de la PNL, UDMR și PSRO (Geoană), din 275 câți ar fi fost necesari ca să treacă.

Este a doua moțiune de cenzură a PNL eșuată însă scandalos este că rezultatul era cunoscut cu mult înaintea desfășurării ei. Liberalii nu au reușit să convingă nici măcar un singur parlamentar din arcul guvernamental de utilitatea gestului lor. În traducere liberă, asta înseamnă că nu au putut oferi nimic. Nici măcar promisiuni de locuri eligibile pe listele de la anul, funcții sau contracte, fiindcă în cele din urmă doar despre asta este vorba. Asta este ceea ce i-a ținut în bănci pe ceilalți 380 de parlamentari: promisiuni ferme de locuri bune pe listele pentru alegeri, slujbe bine plătite și contracte grase pentru neamurile și acoliții lor din teritoriu. Doar asta și nici pe departe devotamentul pentru lideri și partid sau interesul circumscripției și al cetățeanului.

Pe de o parte avem un șef de guvern trimis în judecată, complet lipsit de credibilitate, atât în interiorul țării cât și – mai ales – în afara ei, un șef al principalului partid de guvernământ condamnat în primă instanță și un vicepremier încă necercetat, poate și fiindcă este unul dintre conducătorii din umbră ai comunității de informații din România, dar nici pe departe în afara oricăror suspiciuni. În urma lor, o cohortă de baroni și trepăduși locali, care depind de șefii lor până la ultima suflare.

În ce-l privește pe Dragnea, procesul i s-a amânat vreo două luni, cu totul nejustificat din punct de vedere al procedurilor judiciare dar previzibil dacă te gândești că în acest timp poate deveni președinte cu acte în regulă al PSD sau, cine știe, poate chiar prim ministru. Parcă am mai avut un astfel de caz, nu demult. Nu cumva președintelui Iohannis i s-a amânat procesul la ÎCCJ până după alegeri? Ba da, și după ce le-a câștigat a fost declarat nevinovat. O fi fost, dar mai poți să ai încredere în astfel de Justiție?

De partea cealaltă, avem doi co-președinți de carton, ridicoli și rupți de realitate, care nu s-au prezentat la mitingul propriului partid – PNL, organizat în parcul alăturat clădirii Parlamentului. O rușine fără precedent în România post-decembristă. Mii de oameni, aduși cu autobuzele din toată țara, au stat în frig și ploaie ca să audă discursurile zgribulite ale membrilor din liniile doi și trei ale partidului, susținând o moțiune care nu avea nici măcar șanse teoretice să treacă. Gorghiu și Blaga s-au descalificat, arătând că nu pot să reformeze partidul și nici să-i fie locomotivele necesare. Comportamentul lor de ieri precum și cele câteva cazuri de blat flagrant cu PSD arată fără dubii că ei nu mai reprezintă electoratul de dreapta, ci doar câteva sute activiști nerăbdători să fie puși pe liste sau numiți în diferite funcții locale sau naționale. Din partidul speranței de dărâmare a corupției roșii care a împânzit țara, PNL a ajuns un fel de club de susținere a unui președinte aproape inert, victimă a serviciilor care l-au proptit acolo în chip de momâie, și de rezolvare a intereselor unui grup mărunt de indivizi.

Revenind la întrebarea din primul paragraf, răspunsul este, totuși, da! România este încă o țară, în straturile ei profunde, din mediul rural, din orașele mici și doar parțial din orașele mari. Mare parte din spatiile enumerate sunt populate de oameni onești, care-și văd de viețile lor, trăind aproape netulburați în tradiția și cultura moștenite de la părinți, ignorându-i sau râzând cu un umor inepuizabil de conducătorii care mimează o țară în timp ce fură pe rupte.

Cumva, miraculos, ca de fiecare dată, poporul se va reinventa, născând la momentul potrivit liderii care să-l scoată de la ananghie. Până atunci însă, noi, contemporanii lor, o să murim cu mizerabilii ăștia de gât, în parodia asta de democrație și economie de piață.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 30.09.15



Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: