Junta militară a ieșit în primul rând


După bătălia pentru șefia Agenției Naționale pentru Integritate (ANI), a devenit din ce în ce mai clar că aproape nu există demnitate publică în ocuparea căreia să nu fie implicați oameni cu „studii” la cealaltă ANI – Academia Națională de Informații. Începe să devină o regulă și să fie pe față. Cel mai recent exemplu: deputatul PSD Gabriel Vlase a fost votat acum două zile în funcţia de preşedinte al Comisiei de Cod electoral, în locul liberalului Mihai Voicu. „Alesul” colegilor săi  s-a specializat în servicii secrete, urmând Colegiul Superior de Securitate Națională și doctoratul în 2010 la Academia Naționale de Informații, unde este coordonator Gabriel Oprea.

România ocupă locul doi în clasamentul țărilor membre NATO privind numărul de agenți din serviciul național de informații. Pe primul loc se clasează SUA, unde FBI, la un număr de 314 milioane locuitori, are 35.344 agenți. SRI, pentru 20 milioane locuitori a angajat 12.000 agenți, mai mulți decât Germania, Franța și Marea Britanie la un loc, iar ca pondere în cheltuirea banului public are un buget mai mare decât cel al Sănătății. Cu 60 agenți la 100.000 locuitori, față de 11,3 în SUA sau 13 în Polonia, suntem, de departe pe primul loc!

În ultimii ani am fost bombardați zilnic cu vești panicarde, care să instituie teama și să creeze legitimitate aserțiunii că este nevoie de tot mai multă securitate. Din penumbra în care au manevrat după Revoluție, acum serviciile secrete au ajuns să-și asume tot mai vizibil preluarea pârghiilor în conducerea statului. Noua Strategie a Apărării Naționale a lui Klaus Iohannis le întărește acest rol. Pe ultima pagină a documentului este prevăzută „stimularea dezvoltării culturii de securitate, inclusiv prin educație continuă, care să promoveze valorile, normele, atitudinile sau acțiunile care să permită asimilarea conceptului de securitate națională”.

Această stare de fapt, foarte departe de normalitatea unei societăți democratice, este atât de obișnuită la noi încât a devenit banală. Nimeni nu se miră când aude despre cutare lider politic sau șef din administrație că a avut şi are legături cu serviciile secrete. Din această dualitate, în timp s-a creat o reţea infracţională interconectată: politicieni – servicii secrete, agenții acoperiți penetrând masiv partidele politice sau facțiuni ale lor, circuitele economic și financiar bancar precum și  mass-media.

S-a ajuns într-o situație extrem de asemănătoate cu cea din fostul regim totalitar, susținut – atunci ca și acum – de un masiv aparat de securitate. Grupurile de putere din comunism s-au reinventat în sistemul democratic, după care au reușit să transfere averea publică în conturile proprii, recăpătându-și autonomia şi influenţa deținute în statul totalitar. Perpetuată prin afini, amante și profitorii dintotdeauna ai vremurilor tulburi, extinsă până la grotesc, această putere și noile ei ramificaţii fac legea astăzi.

Pe acest fond, lupta anticorupţie, cerută cu insistență de partenerii externi ai țării, se dă inevitabil într-un cerc închis, mimând o justiţie conformă normelor UE. Taberele adverse nu au cuțitari sau mitraliori, ca în bătăliile teritoriale mafiote, ci dosare. Bătălia se dă exclusiv informativ, cu bucăți de înscrisuri, înregistrări audio și filmări, acoperite mai mereu sub pulpana „siguranței naționale”, într-o penumbră în care mass media pătrunde doar pe „servite”. Anduranța și stabilitatea clasei politice româneşti și a serviciilor care o susțin se bazează tocmai pe această solidaritate a furtului, susținută de rădăcinile comune ale membrilor ei și păzită de secretomania păstrată cu sfințenie în jurul acțiunilor acestor grupuri.

Acest război fratricid al grupurilor care însumate constituie „sistemul” și a cărui miză este  controlul total asupra puterii și banilor țării, este adevărata faţă a așa zisei cruciade anti-corupție. Canonada cu dosare și dezvăluiri a făcut, după declanșarea luptei pentru supremație, să nu mai fie niciun personaj al capitalismului autohton asupra căruia să nu planeze bănuieli de corupție. Deși legislație există, aplicarea ei selectivă și preferențială asupra celor aflați în cercetări sau asupra agenților acoperiți, precum și în privința transparenţei deciziei, a responsabilității ministeriale sau a conflictului de interese, face să rămânem prizonierii unui sistem imposibil de reformat.

România are nevoie de o putere politică de natură civilă, civică. Instaurarea ei nu poate fi înfăptuită fără revizuirea legislației si aplicarea fermă a acelor prevederi care să trimită serviciile secrete în sfera lor de activitate și să le delimiteze odată pentru totdeauna de implicarea în deciziile politice, administrative și economice ale țării. Mult invocatul stat de drept nu se poate construi pe reţelele fostei nomenklaturi, perpetuată acum în structurile de decizie ale statului.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 08.10.15



Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: