Lansare și marea familie a facebookului


carte calatoria carte
Am fost invitată să-mi lansez romanul de debut în deschiderea Cenaclului Marin Preda, desfășurat în 8 octombrie, ora 19,30, la Casa de Cultură a Studenților din București. O invitație venită din eter, de pe facebook, de la oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată în real. Cum să nu fi acceptat?
Cartea mea, ”Călătoria”, este o mărturisire, o frântură cumplită de viață din vremea comunistă care m-a apropiat puțin câte puțin de moarte, de pușcărie. Cu îngeri și demoni care s-au amestecat în poveste, luptându-se să mă salveze sau să mă distrugă. Cartea nu respectă regulile impuse pentru o creație literară dar zidește, dincolo de poveste, sufletul unei femei și lupta pe care a dus-o ca să se salveze. O carte pe care am dedicat-o zecilor de mii de femei ucise sau mutilate fizic și psihic de legea aberantă a interzicerii avortului.
A fost altfel decât la alte lansări? Tot ce se poate. N-am experiența lansărilor de carte, privite prin ochii scriitorului. Știu însă că mi-am dorit enorm să nu existe o distanță rece între scriitor și cititor. Și cred, chiar dacă am spart tiparul clasic al unei lansări, că am relizat acest lucru. Este important ca o carte să fie primită bine de critici și de scriitorii deja consacrați. Fără îndoială! Nici n-ar putea fi altfel. Dar mai cred că fără cititori, cartea unui scriitor, chiar dacă ar umple bibliotecile sau este lăudată între oamenii scrisului, nu valorează nimic dacă n-o citesc oamenii. Cititorii sunt cei care fac sau nu o carte memorabilă, care îi dau sau nu viață, care o transformă în uitare sau în eternitate.
De aceea am ales cititorii în seara care a trecut. În dauna manifestației. Știu, în modul acesta am supărat, cu certitudine, organizatorii Cenaclului de care m-am ocupat mult prea puțin sau chiar deloc. A fost o alegere, iar eu v-am ales pe voi. Am ales să sărbătoresc lansarea (cu tot tacâmul aferent: un suc, o gură de vin, o sărățică) cu cititorii, cu cei care ați fost acolo pentru mine, pentru cartea mea. Am ieșit din tipar? Cu siguranță. Am mai fost la lansări de carte, ca simplu cititor, și știu cum e. Cititorii, oamenii care nu-s implicați în arta scrisului, dacă vin, stau la prezentare, dau banul, își iau autograful aferent pe carte și pleacă acasă, stingheriți că nu cunosc mai pe nimeni. Party-ul de după are loc numai între invitați, oamenii scrisului și organizatori. E bine, e rău, nu știu. Eu am vrut, însă, să fiu printre voi. Poate am greșit față de organizatori. Nu poate, sigur. Și pentru asta îmi cer mii de scuze. Dar bucuria extraordinară pe care am trăit-o, faptul că m-am simțit minunat îmbrățișându-vă pe toți acei care ați venit special pentru mine, pentru carte și pentru un autograf, nu mi-o poate lua nimeni. Absolut nimeni.
Recunosc, am uitat să spun o grămadă de lucruri. Cum ar fi mulțumirile. Îmi scrisesem pe foaie numele tuturor celor m-am ajutat să ajung aici. Începând cu Florin Iaru – care mi-a îndrumat pașii -, cu doamna Nina Ceranu – directorul editurii Eubeea care a avut încredere și mi-a publicat cartea, cu Lenuș Lungu – oganizatorul Cenaclului Marin Preda – care m-a invitat să lansez romanul fără să mă cunoască, cu ceilalți oameni de cultură prezenți. Am uitat dar n-a fost ingratitudine, chiar dacă mi-am uitat cuvintele. Trebuia să le mulțumesc lor dar și vouă, prietenii mei, care mi-ați ținut pumnii chiar dacă unii ați fost absenți. Am uitat, recunosc. Așa cum am uitat să fac poze cu multă lume, să ofer gratuit cărți organizatorilor. Am uitat o mulțime de lucruri politicoase care se fac. Poate o să înțelegeți ce grad de nebunie s-a decanșat în sufletul meu când v-am văzut atât de mulți acolo, veniți pentru mine, dacă vă spun că nu l-am observat nici pe domnul Ioan Busuioc de la Editura Dharana – cu care tratez de ceva vreme (tot pe calea eterului, evident) să-mi lanseze o carte de povestiri. Mi-a scris aseară, fără să se fi supărat, că a stat la rând ca toți ceilalți, a cumpărat o carte și mi-a cerut autograf. Nu l-am văzut cu toate că era în interesul meu să îl văd. Împușcați-mă însă glonțul nu va schimba realitatea.
”Și ce legătură are asta cu titlul?”, m-ați putea întreba. Are. Pentru că 80% din cei prezenți sunteți oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată până aseară. Pentru că facebookul mi-a făcut cunoscute cuvintele, poveștile, poeziile. Pentru că fără facebook n-ați fi știut că există Lili Crăciun, că scrie, că are ceva de spus. Pentru că voi, unii cu alții și împreună cu mine, ne-am comportat firesc, ca și cum ne cunoșteam dintotdeauna. Ca într-o mare familie. Facebookul a netezit asperitățile între oamenii care sunt persoane publice (un Sebastian Bodu, un Daniel Fenechiu, un Florin Iaru, un Doru Braia) și noi ceilalți, oameni simpli.
Pentru toate astea merită să-i mulțumesc!
Cum a fost? Imaginile fac mai mult ca vorbele!

lenuș Lungu
florin iaru 2
eu la lansare
eu 2 la lansare
imagini sala 4
imagini sala 5
imagini sala 9
imagini salaă 7
IMagini sală 1
imagini sală 2
imagini sală 8
autgrafe 28
autografe 1
autografe 2
autografe 3
autografe 4
autografe 5
autografe 6
autografe 7
autografe 8
autografe 9
autografe 10
autografe 11
autografe 12
autografe 13
autografe 14
autografe 15
autografe 17
autografe 19
autografe 19
autografe 20
autografe 21
autografe 22
autografe 24
autografe 26
autografe 27
autografe 32
autografe 32
autografe 34
autografe 35



Categorii:Despre mine

Etichete:, , , , ,

1 reply

Trackbacks

  1. Vă propunem un roman terifiant – CĂLĂTORIA- scris de Lili Crăciun | Actualitatea Botosaneana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: