Doamne, profa de lucru mi-a mâncat zilele în liceu. Sigur, dacă ar mai putea fi întrebată, ar zice că și eu pe ale ei. Asta pentru că m-a pus dracu’ să dau admitere la secția de învățătoare – maistre. Era o secție nouă, am fost doar două promoții. Experimente de-ale Ministerului învățământului din perioada comunistă, cică urma să devenim profesori de lucru manual la clasele V-VIII. O perioadă, unele colege de-ale mele au și fost.

Numai că asta ne-a adus o viață de liceu mult mai chinuită decât colegii care aleseseră secția învățători sau educatoare. Am învățat să croim, să coasem la mașina de cusut, să brodăm, să țesem la război, să bucătărim tot felul de torturi și prăjituri. Dar nu la maniera ușurică cum știți voi că erau orele de lucru, totul era atât de serios încât se lăsa cu corigențe din cauza acestei discipline. Nu spun că nu…