BLATUL


tramvai(Foto de aici)

Iași, 1982. Un student de culoare, negru ca tăciunele, înalt de aproape doi metri, spânzura de o bară într-un tramvai aglomerat, care cobora Copoul scrâșnind din toate încheieturile. La Universitate urcă el. Măria sa, Controlorul. De fapt o ea, grasă rău, cu părul năclăit – niște lațe transpirate de căldura unei veri dogoritoare. Avea privirea rea, severă.

Începe balamucul. Scandal, amenzi. Pe atunci controlorii aveau dreptul să dea și să încaseze amenda pe loc. Nu exista prezumția că un student ar putea avea bilet. Exclus!, era din start bănuit a nu avea. Cum te simțea controlorul că ești unul dintre cei veniți în Iași pentru studii, cum își freca mâinile de bucurie că a mai prins un fraier. N-am știut vreodată de ce aveau o bucurie drăcească în ochi când dădeau de vreun amărât care făcea blatul. Oare luau premii din amenzile încasate? Habar n-am.

Se apropie zgripțuroaica de lungan, care privea nepăsător pe geam. Eu, undeva destul de aproape de ciocolatiu, nu-mi fac griji. Am fost o toantă că nici măcar blatul pe tramvai sau tren nu l-am știut a face.

– Biletul la control!

– Mai spune oadat ca nu știu bine romanesc, a schimonosit negru o limbă română, întorcând agale privirea de la geam.

– Biletul, nu te face că nu știi românește!, s-a rățoit balabusta

– Trebuie și pentru care stau pe scară sau în picior?, a întrebat candid omul.

– Domnule, eu nu mă joc!, încruntata controloarea arunca priviri ucigașe. Lumea întorsese capul, curioasă de conversație.

– Nu enerva ca nu face bine. Stai puțin!

Începe omul să se caute prin buzunare. La geaca de blugi, la pantaloni, la buzunarele din spate, la cele din față. O ia de la capăt, scoate niște hârtii, le verifică, se scotocește. Lent, lent de tot. Enervant de lent. Încet până și spre exsperarea mea, care mă uit amuzată. Între timp tramvaiul se apropia de stația Biblioteca Eminescu. Scoate tipul în sfârșit un bilet și-l întinde, zâmbindu-i drăgălaș.

– Poftim bilet.

– Dumneata îți bați joc? Ăsta nu-i bilet de tramvai!

– A, nu? Nu-i cel bun? Stai așa!

Și iar începe să se controbăiască prin buzunare. La fel de încet. Tramvaiul râdea cot la cot cu călătorii. Întorseseră cu toții ochii spre protagoniști și cei mai mulți se hlizeau cu gura până la urechi. Cât despre controloare? Era neagră de furie.

– Domnule, îți dau amendă. Nu-s pusă aici ca să-ți bați mata joc de mine!

– Doamna, doamna, nu enerva ca faci rău la ten. Caut. Sigur am.

O ține așa lunganul încă o stație. Eu uit să mai cobor la Eminescu. Era prea haios ca să-mi aduc aminte unde aveam treabă. Biata femeie trece prin toate culorile curcubeului, vărsând o jumate de kil de transpirație. De nervi. Pe când tramvaiul se apropie de stația din centru și femeia scoate carnetul de amenzi hotărâtă să-l pedepsească pe nemernic iar râsul dă să se transforme în isterie generală, negrul, cu o privire de copil pus pe șotii, își îndreaptă senin doi ochi rotunzi spre femeie și o întreabă cu un glas de înger:

– Doamna, abonamentul e bun dacă n-am bilet?



Categorii:Povestiri din viața reală

Etichete:, , , ,

5 replies

  1. Buna ziua D-na Lili Craciun, sunt un abonat la siteul Dvs.si ma numesc Gheorghe.Imi plac toate articolele Dvs.-mai rad si eu aproape zilnic.V-as da un sfat:sa , adunati toate aceste povestioare intr-un volum si sa le publicati, sigur va fi un succes pentru ca aveti talent.
    Cu stima.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: