O amintire din Paris…


terasa paris(Foto de aici)

În toate țările în care am avut norocul să mă duc în vizită am pus o lumânare pentru copilul meu, plecat prea devreme printre stele. O formă a depresiei de care n-am scăpat, una prin care mă amăgeam că este cu mine, că prin ochii mei vede Occidentul, acela pe care ochii lui n-au apucat să-l vadă. Nu era nevoie ca biserica să fie neapărat ortodoxă.

La Paris însă am vrut neapărat să merg la biserica românească. Nu mă întrebați de ce, sunt lucruri pe care simți uneori că trebuie să le faci, fără să-ți pui întrebări. Era puțin peste ora 14, imediat după prânz. Eram cazați la Hotel Britannique așa că am venit pe jos, într-o plimbare binecuvântată. Biserica era închisă. Un anunț pe ușă mă avertiza că se va deschide la ora 17,00 când avea să înceapă slujba de după – amiază. O biserică micuță, ascunsă pe o străduță lăturalnică din cartierul SaintGermain-des-Prés. La intrare, pe gardul bisericii am citit zecile de comunicări lipite, de la români către români, cereri de ajutor, de slujbă, întrebări, răspunsuri la alte întrebări mai vechi, cereri sau oferte de chirii și alte bilețele mai mult sau mai puțin personale. Unele de-a dreptul amuzante, altele triste. În toate, însă, simțeam dorul de țară.

Cum era destul de târziu ca să ne mai întoarcem la hotel, am hotărât să stăm până la deschiderea bisericii la una din acele terase pariziene așezate direct în stradă, romantice și micuțe, cu două – trei mese plantate pe trotuar. Am găsit una chiar pe bulevardul SaintGermain, care ne permitea să observăm, în timp ce sorbeam din cafeaua concentrată pusă în cești minuscule, trepidația Parisului și a locuitorilor care treceau grăbiți, într-o după amiază călduță de sfârșit de martie.

Peste drum de terasa în care adăstam leneș, pe partea cealaltă de bulevard, era amplasată un fel de piață cu câteva tarabe cochete puse pe trotuarul larg, chiar la colț cu o altă stradă. Curioasă, am trecut strada ca să mă holbez la tarabe, să văd ce vând francezii. Legume, produse tradiționale făcute în gospodărie. Ba chiar și borcănele cu Pâté de Foie Gras, unul fiind achiziționat pe loc și fără drept de apel, cu gândul salivant la dimineața următoare când aveam să mă răsfăț cu minunea dinăuntru.

Destul de multă mizerie, cutii, ambalaje, legume care cădeau pe jos, storcite de tălpile celor care se opreau să vadă sau să cumpere ceva.

Pe la ora 16,30 vânzătorii din piață au dat semne că joaca era pe sfârșite. Au început să-și strângă marfa iar după colțul bulevardului, pe strada cealaltă am zărit staționând niște mașini mici de făcut curățenie. Stăteau cuminți și așteptau.

N-am apucat să vedem cum se termină povestea, am plecat spre biserică ca să fim chiar de la începutul slujbei acolo. Când ne-am întors, tot pe unde venisem, nici urmă de piață. Oamenii se plimbau pe trotuarul unde, cu numai jumătate de oră în urmă, producătorii foșneau de colo – colo, încercând să-și vândă marfa. O curățeanie exemplară, ca și cum aș fi visat totul.



Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: