Întâmplări de dat cu capul (*)


parcul-copou(Foto de aici)

22 de ani. Anul I. Nici nu ne ștersesem bine cașul de la gură și încă ne miram amețite, întrebându-ne dacă chiar suntem studente sau e doar un vis. Veneam de la cursuri cu capul pătrat de hieroglifele din sanscrită ale lui Marin Costică, chinuindu-ne să ne strâmbăm buzele ca să ne iasă pronunția corectă la Bhagavad Gita, spre veșnica nemulțumire a profului; înnebuneam încercând să înțelegem logica problemelor lui Traian Știrbăț; ne înfioram la fluierăturile băieților, aruncându-le priviri furișe ca să nu se prindă că ne doream să fim admirate. Cât despre materialismul dialectic și istoric predat de Sărmășanu, vai de mama lui. Era motiv de bășcălie și de chiul, mai cu seamă că toamna era caldă și frunzele ruginii foșneau romantic și ademenitor prin parcul Copou.

Seara, când ne strângeam în cameră după 10 ore de curs și seminar, făceam un mișto nebun de tot ce nu înțelesesem peste zi. Oho, și erau o mulțime de lucruri pe care nu le pricepeam. Dar știam să râdem de toate neștiutele cu atât de mare poftă încât Felicia, colega noastră timidă din Oltenia, și-a strâns într-o zi bagajele și a plecat acasă, crezând că este singura proastă care se uită ca curca-n lemne la ce spun domnii profesori.

Și, pe când încercam să ne acomodăm la viața de student, într-o zi ne-a abordat o fată cu o propunere inedită. Nemaipomenită, aș spune azi. Era de la etajul I al căminului, unde erau cazate fetele de la drept, mult mai elegante și mai sofisticate decât amărâtele de la filosofie care nu știau decât să stea cu nasul în cărți.

Ne-a spus o poveste ciudată. Dorise tare mult să dea la filosofie și nu la drept, dar părinții n-au lăsat-o. În vară, după admitere, a plâns și s-a zbătut până când tatăl a fost de acord să trimită o scrisoare la Minister și să solicite transferul. Admiterea fusese fix la aceleași discipline. Iată că în toamnă, imediat după ce a început anul universitar, când nu mai spera la un răspuns, îl primise: dacă un student de la filosofie (tot de la Iași, n-aș ști să ghicesc rațiunea de ce) voia să se transfere la drept, cererea îi era accepată. Singura condiție era ca media aceluia să nu fie sub ultima medie de la drept, unde se intrase cu note mai mari, transferul urmând a se face până la începutul lunii noiembrie.

Luasem admiterea cu 9,07, m-aș fi încadrat. Credeți că am acceptat? Credeți că a acceptat vreunul dintre colegii mei? Ne! Noi ne simțeam Aristotel sau măcar Socrate și ne visam un nou Camus, Hegel ori Kierkegaard. Aveam numai teorii filosofice în freză și ne credeam punctul de unde începea și se sfârșea universul. Ne-am uitat la povestitoare din înălțimea disprețului de student care se crede buricul pământului. Eram la filosofie, cine putea fi mai tare ca noi? ”Să ne mutăm la drept? Nooi? Exclus!”

Nu știu ce anume a ajuns domnișoara care aproape că a plâns atunci, pusă în fața refuzului irevocabil. Știu însă că din cei 25 de colegi pe care i-am avut, puțini sunt cei care predau azi filosofie. Vreo șapte sau opt am făcut dreptul mai târziu, ca un fel de răzbunare a vieții, unii sunt psihologi, alții profesori de istorie. Ba, chiar și o economistă avem printre noi.

PS. Zbang! Cât de prost poți fi la 22 de ani? Aș putea să dau un cap în hotărârea de atunci, nu? Stați pe aproape, anii de mai târziu nu m-au făcut mai înțeleaptă, am a vă povesti și alte întâmplări. La fel de…



Categorii:Povestiri din viața reală

Etichete:, , ,

2 replies

  1. NU era prostie.
    Erati acolo unde v-ati dorit sa fiti.Doar de aceea v-ati inscris, ati dat examen, nu?
    A, ca din start ar fi trebuit sa alegeti altceva, este o alta discutie.
    In plus, daca era pe vremea cealalta, e clar ca ati fi avut loc de munca asigurat si nu prea greu, dupa care ati fi putut face atitea.

  2. Dar aș fi putut să termin dreptul cu 10 ani mai devreme. Și… cu repartiție, ceea ce era ceva.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: