(Foto de aici)
Un act de partaj greu, cu vreo 16 părți (rude) foarte gureșe (”la notar, la nunți și la înmormântări ne mai vedem și noi cu toții”). Moștenitori pe cote diferite din mai multe certificate de moștenitor. Vin toți 16, le verific toate actele care sunt în regulă, le verific și buletinele, le spun prețul și îi programez peste trei zile când urmau să-mi vină extrasele de carte funciară iar ei să aducă certificatele fiscale. Se înțelegeau perfect între ei, cum și în ce fel să ia imobilele, care nu erau puține. Rar așa ceva. Toți cam de o vârstă, veniți pe tulpini diferite. Semănau unii cu alții încât n-ai fi putut spune vreodată că nu se trag din același neam.
Mă roagă să programez actul după ora 18 pentru ca să ajungă toți de la slujbe. Accept. Vine și ziua cu pricina.
– Sunteți toți?
– Toți, cum să nu!
– Bine, până una – alta citiți actul. Și să vă pregătiți buletinele.
Gașca de vrăbiuțe și pițigoi se așează pe hol la o vorbă, cât mai verific eu o dată actul. Le dau la citit și mai durează încă vreo oră toată tărășenia.
Când să fie aproape gata de listat, ghinion! Se ia curentul. Și e semi-întuneric. Vreau să reprogramez însă cei 16 mă roagă să fac ceva și să-i rezolv atunci, pentru că se vor strânge cu greu din nou în fromație completă. Mă las convinsă. Fug ai mei la Hornbach și cumpără un generator mare care să producă curent pentru lumină în notariat, un calculator și o imprimantă.
Mai trece o oră până punem toate aparatele în funcțiune. Gașca se distrează pe hol, povestindu-și ce au făcut de când nu s-au mai văzut.
În sfârșit, s-a făcut lumină în sat. Nu contează că e aproape de ora 21. Listez actul în muuuulte exemplare, atât cât să ajungă și pentru părți dar și pentru toate cărțile funciare și mă pregătesc de semnat. Le strâng buletinele/cărțile de identitate și încep să le verific identitatea.
– Tanti, dar matale nu semeni deloc cu poza din buletin și nici nu pari a fi femeie care a fost la mine acum trei zile.
– Păi cum să semăn dacă nici nu sunt?, râde la mine. Cioporul de neamuri zâmbește.
– Cuuuuum?
– Sunt sora soțului ei. Am internat-o ieri pe cumnată-mea și ne-am zis că dacă tot ați văzut-o atunci și ați și muncit actele, pot să semnez eu în locul ei. Ca să nu mai venim altădată.
Și uite-așa m-am făcut cu un generator. Că actul… de unde?

Categorii:Uncategorized