(Foto de aici)

Și uite-așa, la nici șase luni de la săptămâna chioară în care m-am îndrăgostit lulea de marinarul pe care nu-l suportasem vreo cinci ani de zile, a venit și ziua în care urma să semnez în catastif că vreau să mă fac nevastă. Cum ai lui nici nu concepeau să se facă nunta în altă parte decât în satul lor din Maramureș, ”avem un singur băiat, ne facem de râs dacă nu-i facem nunta acasă, tot satul ne este obligat”, tata, și el ambițios din fire, a cerut ca starea civilă să se facă la el acasă, ca să echilibreze situația. Pe noi doi nu ne-a întrebat nimeni ce vrem, păream două păpuși purtate de furtuna părinților, orgolioși să arate care mai de care că este mai gospodar decât celălalt.

Așadar, s-a hotărât. Cununie civilă la Fălticeni în ianuarie și vara, nuntă în Maramureș. Cununie cu…