–

– Bună, Vasile, hai să-ți spun direct ce vreau, că n-am timp. Spune, te-ai supăra dacă te-aș trimite să vezi o femeie dintr-un sat foarte aproape de Bârlad?

– O femeie?!! Dragă, și ce să fac cu ea? Am una acasă, alta nu-mi mai trebuie, abia fac față…, șugubățul soț al verișoarei mele vorbea în dodii, după cum îi știam stilul.

– Pentru Buni, ghidușule, nu pentru tine! Nu mă fă să râd că sunt nervoasă.

– Hă!, hă! hă! Iar ați rămas fără menajeră? La voi parcă e haltă de trecere. Vin și pleacă alea ca din gară. N-au belet și umblă și fără să-l șpăguiască pe Nașu’. Trai pe vătrai la voi și tot degeaba, schimbați menajerele ca pe ciorapi.

– Măi Vasile, se cunoaște c-ai lucrat în chefere, numa’ poante cu trenuri și gări știi. Da, măi, iar am rămas fără. De două zile. E Dorina…