(Foto de aici)
Unii vor să scrie. Neapărat, cu orice preț. Scrierile lor sunt, iertată îmi fie expresia, hârtia igienică a literaturii și moartea limbii române. Dar nu-i poate împiedica nimeni să o facă, e libertate, e democrație. Așa că scriu. Copiază idei de pe ici, de pe dincolo, mai iau o expresie de undeva sau de altundeva, le transformă pe toate cu marea lor ”artă” imaginativă și dau drumul în eter articolelor și/sau poveștilor, umflându-și pectoralii de mândrie scriitoricească, privind către lumea largă cu orgoliu artistic, cerând recunoașterea valorii lor literare. Iar când nu mai au despre ce, când până și muza second-hand îi părăsește, să nu credeți că se opresc. Nu, ei scriu mai departe, neobosiți și neîntrerupt, scriu cu furia demenților lăsați singuri într-un spital de nebuni, fără tratament. Despre buletinul meteo, despre ploaie, despre cum va fi mâine, despre porci, despre k*k, despre orice, nu…
Vezi articol original 472 de cuvinte mai mult
Categorii:Uncategorized
Cat adevar!
Si ceea ce este de condamnat nu este faptul ca unii „se inspira” pe ici pe colo, pentru ca pana acum s-a scris despre tot ceea ce se putea scrie.
Original nu mai poate fi nimeni decat in asocierea cuvintelor nu si in idei…si tocmai aici e si problema: gramatica limbii noastre: dezacorduri, confuzie totala in cazul cuvintelor care se scriu cu cratima, ploaie torentiala de virgule ( si de multe ori chiar intre subiect si predicat), incoerenta…
Iar despre „valoare”, poporul nostru are zicala perfecta: ” Prostului nu-i e destul pana nu e si fudul”!
Cat despre temele alese… eu zic ca nu au importanta! Un intreg poem se ascunde intr-o frunza,un nor, o aripa; totul este sa ai o suflet plin de fantezie, bunatate,dragoste…si cunostinte de limba !!!!