(Foto de aici)
Am gust de toamnă-n suflet ruginiu
și-n ochi o picătură de furtună,
rătăcitoare-n dor adânc, pustiu,
nu regăsesc cărarea spre lumină.

Cu pumnul strâns adun fire de ceață
într-o bucată veche de-orizont
și înfășor cu rouă-n dimineață
nefericiri, urând cerul absent.

Tăcând mă zbate gândul prins în dor
și mă aruncă în vâltori nebune,
sunt doar o anonimă, un ulcior
frânt de furia apei cristaline.

Am gust de primăvară ivoriu
și-n suflet picătură de lumină
rătăcitoare-n dor adânc, pustiu,
visez seninul fără de furtună.

Categorii:Poezii

Etichete:ceațî, dor, furtună, toamnă, umbre