Năframa neagră


Am pierdut șirul miniștrilor suspectați, inculpați și condamnați din toate cabinetele Ponta. Cei care i-au numărat spun că ar fi vreo 14, în timp ce arătătoarele lor îl îndică insistent pe chiar cel care le-a fost lider, primul șef de guvern din România modernă inculpat în timp ce este în funcție. În cea medievală era mult mai simplu. Venea un pașă trimis de sultan, punea năframa neagră pe umărul ghiaurului care a îndrăznit să iasă de sub ascultarea Înaltei Porți și a doua zi – harști! – vodă era scurtat de cap și înlocuit imediat cu cel care promisese că poate să dea un tribut mai mare.

Acum e mai complicat, pașalele nu mai vin de la Stambul sau de la Moscova – ca în trecutul apropiat, ci de la Washington și nu mai pun năframe negre ci dau comunicate: „În Romania, avem un parteneriat prin care pregătim procurorii să identifice, să investigheze și să trimită în judecată cazurile de corupție. Corupția rămâne o problemă în această regiune. Slăbește democrația, crește somajul și tulburările civile. Deschide vulnerabilități pe care autocrații, statele petrolifere și extremiștii violenți le exploatează, deschizând uși prin care cumpară politicieni, subminează guvernarea democratică și statul de drept” (Victoria Nuland, prin US Embassy).

Însă trebuie să recunoaștem că, de data aceasta, este altceva. Ne-am așezat, ca nație, pe un drum pe care ni l-am dorit încă de la cucerirea independenței și realizarea unirii, adică alături de puterile occidentale, asumându-ne toate durerile pe care îl implică parcurgerea lui, începând cu cea mai aprigă dintre ele și anume schimbarea mentalității de „haiduci antisistem”. Având în față exemplul bunăstării nemeritate de care s-au bucurat grecii și pentru care acum trebuie să plătească mai mult decât ar fi meritat, al îndărătniciei bulgarilor, mult mai lenți în a se adapta rigorilor impuse de Nordul bogat, al frondei sârbilor, care amână la nesfârșit integrarea, devine mai ușor de înțeles de ce românilor, un popor mai conservator, le va lua mai mult de o generație de acum încolo ca să poată deveni membri egali ai unei civilizații la ale cărei bogății visează cu ochii deschiși.

Cu Ponta e mai simplu, în sfârșit are și fostul președinte măcar odată dreptate, printre (prea) multele prostii pe care le spune. Este un dosar subțirel, întocmit mai degrabă ca pretext pentru a-l scoate pe primul ministru de pe scena politică și singura întrebare care vine firesc este „de ce naiba a durat atât?”, de vreme ce faptele datează dinainte numirii sale în fruntea guvernului. În tot acest timp trebuia să presteze ceva anume și nu s-a conformat? Sau au contat mai mult calitatea sa incertă de fost angajat al serviciilor secrete și umbra „interesului național”? Altfel, ar fi avut vinovății cu mult mai mari, pentru care putea să fi fost inculpat cu ușurință, cum ar fi îngroparea dosarului Megapower, pe care l-a instrumentat ca procuror, sau afacerea Rompetrol, în care a făcut cadou kazahilor mai mult de 400 milioane de dolari. Aici este vorba despre încasarea nemeritată a unor bani presupuși a fi fost dobândiți dintr-un contract „aranjat” cu statul, de la firma de avocatură Șova, la care Ponta a fost asociat. Ca fapt divers, cam în aceeași situație s-a aflat acum mai bine de zece ani și fiica mai mică a fostului președinte, celebra EBA, plătită de o firmă aflată în contract cu Primăria condusă de tatăl ei, cu mii de euro pe lună, pentru servicii extrem de greu de probat a fi fost efectuate. Nici vorbă să fi fost inculpată vreodată deși similitudinea cazurilor este izbitoare.

Demisia imediată a primului ministru rămâne deocamdată doar probabilă, în ciuda presiunilor interne și externe, având în vedere că atât vicepremierul Oprea cât și președintele Senatului, Tăriceanu, au anunțat că susțin cu fermitate guvernul, în forma sa actuală. Ba chiar generalul a repetat de nefiresc de multe ori cuvântul „respect”, referitor la șeful și finul său, o formulare uzuală mai degrabă în limbajul capilor mafioți. În context, neașteptat, cei caraghioși par acum mai degrabă liberalii, tocmai cei care ar trebui să opună o alternativă solidă și de încredere. Când colo, ei vehiculează de zor nume care mai de care mai compromise și negustoresc de pe acum viitoarele funcții. Diverși politruci, scăpați ca prin urechile acului de pe listele DNA, ale căror nume a fost legate nu odată de afaceri dubioase sau alții, aflați deja în cercetare penală, se și văd miniștri în mai puțin de o lună, dovedind că nu au înțeles nimic din ceea ce s-a petrecut în România în ultimele 16 luni.

Cu toate că este creditat ca fiind lipsit de putere și de atribuții executive, cel care are acum în mână cheia crizei politice este președintele Iohannis. Este foarte posibil ca premierul să refuze să demisioneze, în ciuda presiunilor DNA și a celor externe. Caz în care președintele în funcție va fi obligat să colaboreze cu el în mod instituțional și să asigure, indiferent de adversități, o bună colaborare cu executivul, mai ales în chestiunile de politică externă, vitale în actualul context geopolitic. În situația în care, totuși, Ponta va ceda, Iohannis câștigă puterea deplină. Indiferent ce candidat va numi acela va deveni premier fiindcă este exclus ca legislativul să-l respingă de trei ori. Nici un parlamentar nu va risca să-și piardă scaunul în ultimul an de mandat. Atunci vom vedea dacă promisiunile sale sunt realizabile și dacă suntem în stare să mergem pe propriile picioare, să ne autocontrolăm, fără să mai fie nevoie de năframe negre de la Washington sau de la Bruxelles.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 14 07 15



Categorii:Uncategorized

3 replies

  1. Sa juri tu ca in ultimii 10 ani nu i-ati cantat in struna Betivanului..Asta vis a vis de faptul ca i-ati cam dat dreptate in scarba :)))) acum :))) in articolul asta..In alta ordine de idei eu am pierdut sirul calatoriilor in strainatate facute de retardul sas :))) eu cred ca plavanul de Sibiul il va intrece pe Ceausescu la numarul de tari vizitate :)))) Fara rezultatele acestuia ce e drept ca retardul e retard :))))

  2. Observ , ca un ,,adevarat roman ” ce sunteti ca va place statutul de colonie a Romaniei din moment ce asteptati presiunile externe pentru a -l obliga pe Ponta sa demisioneze :)))) Sunteti un adevarat patriot :))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: