Fușereală


carte aa (Foto de aici)
Pe când eram studentă la filosofie, aveam un coleg la care mă uitam cu gura căscată. Nu apărea o carte nouă în librărie (luată pe sub mână, pentru cine nu știe) că ne și întreba, în pauza de la cursuri sau seminarii:
– Ați citit pe cutare?
– Nu, îi răspundeam noi.
– Băi, este extraordinar ce spune. Nu se poate să n-o fi citit! Ce nasol că n-ați citit, nici măcar nu am cu cine să discut. Aș fi fost interesat. Hmm!
Și … după ce ne cataloga, fără să o spună cu vorbe, în proști, în câteva fraze meșteșugite ne povestea subiectul, lăsându-ne cu o senzație amară în suflet. ”Doamne, cât de idioți suntem noi și cât de deștept și informat este el”, mă gândeam. Pur și simplu îl admiram, mi se părea extraordinar. Nu lăsa să treacă nici o carte de valoare, fără să o citească imediat.
Altă dată, ne spunea, implacabil și sigur pe el:
– Să nu citiți căcatul ăla care a apărut zilele astea în librărie. E un jeg de carte.
Într-o zi, când a venit cu o nouă informație despre o prospătură nou ivită în librării, am sărit încântată:
– Abia aștept să discutăm. Am citit-o și aș vrea să comentăm pe larg subiectul. Sunt unele chestii cu care nu-s de acord.
Era o carte de psihologie. Mă nedumerise în unele chestiuni și eram nerăbdătoare să le dezbat. Nu era neapărat ce ați crede, un roman beletristic. Vorbeam despre o carte de specialitate. Însă autorul avea o exprimare vioaie, apropiată de cititor, care te ținea în priză. O carte adorabilă, ușor de lecturat, care ascundea multe idei noi dincolo de simplitatea cuvintelor.
N-am avut nici o șansă. Colegul meu s-a fofilat de la orice conversație pe marginea cărții. Am încept să am suspiciuni. De ce naiba mă evita? Scormonitoare din fire, am devenit mai atentă și, nu peste multă vreme, m-am prins care era misterul. Nu citea nici o carte. Citea numai prefața cărților nou apărute pe piață și recenziile despre ele – din revistele literare sau de specialitate. De acolo ne spunea acele câteva fraze meșteșugite, care ne lăsaseră cu gura căscată de multe ori, sau critica cărților despre care ne spunea că sunt jeguri.
Amintindu-mi povestea cu dragul meu coleg – eroul cititor fără să citească – care se dădea doar important, mi-am dat seama că azi e mai rău. S-au înmulțit cunoscătorii care numai fușeresc cărțile însă își dau cu părerea despre ele ca niște veritabili cunoscători.
Și, supărată pe ipocrizie sau superficialitate, m-am gândit într-o zi la un test. Ce-ar fi să scriu o poveste superbă, cu un început și un sfârșit romantic – vesel sau tragic? Iar pe la mijloc, ca să observ cine citește, să introduc două – trei rânduri de măscări, fără nici o legătură cu restul. O vreme mi-a surâs ideea. Apoi am renunțat pentru că sunt și oameni care realmente citesc și comentează în cunoștință de cauză. Ei nu ar merita farsa sinistră. Nici blogul meu, care mi-a adăpostit toate gândurile și sentimentele, n-ar merita cele două – trei rânduri. Sau poate … n-o fac întrucât îmi este teamă de ce s-ar putea întâmpla. Dacă vor fi prea mulți cei care nici măcar n-ar observa rândurile cu măscări?



Categorii:Povestiri din viața reală

Etichete:, , , ,

6 replies

  1. Ce-ar fi să încercați?Ne mai lămurim… 😅

  2. Mi-am luat o zi liberă şi am s-o petrec pe blogul tău. Am „la rece” 2 cărţi, dar astăzi am să citesc pe îndelete de pe blog. Că sunt o mare consumatoare a scriiturilor tale, nu este un secret. N-am avut niciodată timp să stau şi să „rumeg” în linişte. Numai pe fugă. Tot timpul pe fugă. Iată că a venit momentul să-mi fac un cadou şi acela este blogul tău.
    După, povestim🙂

    • Lili, te rog fă corecţia la numele meu, din mesajul postat anterior.
      Iar mesajul acesta poate să nu apară la commenturi.
      Mulţumesc🙂

  3. E riscant, într-adevăr . Poți pune acolo un disclaimer, cum e propoziția de pe camioane” Dacă poți citi asta înseamnă că ești prea aproape” , dar dacă-ți dai seama că mulți nu citesc mijlocul o să te întristezi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: