Europa, între pragmatism și farmecul vieții


Mult mai devreme decât se anticipa în dezbaterile care au precedat alegerile pentru Parlamentul European de anul trecut, Uniunea Europeană a ajuns într-un impas grav, vecin cu dezmembrarea. O construcție politică greoaie, sufocată de birocrație, ipocrizie și deziderate false. În care Nordul nu a mizat vreodată pe eficientizarea Sudului ci l-a asimilat doar ca piață de desfacere în timp ce Sudul s-a alăturat cu entuziasm, visând la bunăstarea Nordului dar fără a-i înțelege și utiliza instrumentele prin care poate fi dobândită.

Visul frumos al Statelor Unite ale Europei se dovedește a fi practic irealizabil, fiindcă diferențele culturale, de fapt întreaga filozofie de viață, dintre Nord și Sud sunt ireconciliabile. S-au făcut nenumărate analize care au opus Nordul protestant Sudului romano-catolic și Estului Ortodox, Nordul pragmatic și productiv Sudului boem, dedicat mai mult plăcerilor vieții decât producției de șuruburi pe oră și, în fine, Nordul corect politic și economic Sudului pestriț, mult mai relaxat în privința fiscalizării economiei. La fel, s-a spus de multe ori și cu argumente, că Nordul își datorează în mare parte bunăstarea tocmai Sudului, pe care l-a transformat în sursă de forță de muncă ieftină și teren de joacă pentru firmele și băncile sale.

Întreaga stângă europeană salută votul din Grecia. Dar mai sunt „stânga” și „dreapta” ceea ce știam noi?! Când ele sunt nevoite să aplice cam aceleași politici, stabilite de decidenții financiari ai continentului? Cel mai probabil, partidele viitorului nu vor mai propune cetățenilor „ce” anume vor să facă pentru binele public, fiindcă asta o hotărăsc alții, ci doar „cum” să facă. Va fi singura deosebire dintre ele. Alături de stânga, sărbătoresc și euroscepticii, radicalii și anarhiștii, care-și văd acum confirmate avertismentele repetate pivind imposibilitatea construirii unui stat european federal, cu monedă unică, compus din 28 de țări aflate în stadii inegale de dezvoltare. Și ale căror popoare sunt diferite până la a fi opuse în ceea ce privește atitudinea față de autoritate și de reguli.

Cum armonizarea economică a luat-o cu mult înaintea armonizării atitudinale a popoarelor Europei, marile puteri europene plătesc acum, când criza grecească a ajuns la apogeu, prețul propriei lăcomii, a perioadei în care au încercat să joace rolul asasinilor economici americani care au pus America Latină la pământ la sfârșitul secolului trecut. Rețeta, odată dezvăluită, pare simplă: se dau, cu larghețe, bani împrumut unei țări, până ce îi este depășită cu mult capacitatea de plată, i se corup liderii să accepte cu seninătate acele împrumuturi, bucuroși că-și pot mitui electoratul, iar apoi, când acel stat nu mai poate plăti, i se iau la schimb activele și resursele pe prețuri de nimic (doar cu noi, românii, ce a fost mai simplu; noi le-am din prima pe gratis și, în acest fel, am fost scutiți de fazele doi și trei ale asasinatului).

Grecia pare să fi fost o țintă ușoară, ținând cont de cele cel puțin patru episoade anterioare din ultima sută de ani în care țara a mai fost în incapacitate de plată. Asta să fi fost însă ținta Nordului bogat sau recuperarea și integrarea unui teritoriu simbol al democrației, extrem de sărac timp de sute de ani, în arealul lumii civilizate? Ne vom convinge foarte repede, fiindcă următorul stat ortodox pe care UE încearcă să-l convertească la disciplina sa financiară și socială este România. Cu sprijin american masiv, operațiunea are, deocamdată, toate datele care să arate că va fi un succes. Politicienii noștri au fost fie puși deja la colț fie speriați îndeajuns pentru ca să nu ajungem în situația grecilor. Cu un guvernator al băncii naționale „mână de fier”, strâns talonați atât de secretariatul de stat american pentru externe cât și de oficialii UE, mult mai ascultători și mai dispuși la concesii decât vecinii greci, românii – nu mai puțin muncitori dar la fel de orientați înspre zonele economice negre și gri – nu sunt încă în pericol.

Probabil, cea mai bună perspectivă imediată pentru noi este să devenim un teritoriu asemănător, fiscal și administrativ, sudului Italiei, Portugaliei sau Spaniei. Este adevărat că tocmai acestea sunt regiunile cele mai vulnerabile ale construcției europene și candidate imediate la „grecizare” însă în privința lor, ca și a noastră, Troika (FMI, BCE și UE), friptă bine cu souflaki, va sufla și în iaurt și, cu siguranță, nu va permite repetarea crizei. Până acolo mai e mult, tare mult. Asociați generic sud-estului european, cu Ungaria rebelă, cu fostele republici yugoslave mereu puse pe harță și instabile, cu Grecia rău platnică, cu Bulgaria îndărătnică, României îi este mereu mai greu să dobândească creșterea ratingului de țară, să se împrumute ieftin și să mențină cursul valutar, inflația și deficitele în limite acceptabile.

Practic, acum suntem în situația din 1999. Am simpatizat cu poporul frate sârb, ba chiar l-am ajutat pe nevăzute să păcălească embargoul internațional, dar am dat drept de survol aviației NATO să îi bombardeze țara, fiindcă acela ne era atunci interesul. Zicala despre cămașa care-i mai aproape de piele decât haina e mai valabilă astăzi decât oricând. Ne-or fi dragi ouzo-ul, sirtaki-ul și plajele veșnic însorite, dar în dorința de a ne fi mai bine trebuie să mergem pe mâna disciplinei financiar-economice și sociale a Nordului Europei.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 07 07 15



Categorii:Politica în cuvinte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: