(Foto de aici)
Zidesc în noapte amintiri străine,
Iubirile ce n-au ajuns destine,
Visările ucise, amarurile surde,
Dureri vechi, prăfuite și absurde.

M-acopăr cu tăceri și cu secrete
Și plâng speranțele azi desuete,
Îmi ferec sufletul, să nu asculte
Tristețea ropotind în ploi mărunte.

În zori zidesc în dimineți senine
Coșmaruri transfomate în ruine,
Aprinzând, rătăcită prin cuvinte,
Doruri rebele-n rugi și-altare sfinte.

Categorii:Poezii

Etichete:coșmar, dor, iubire, noapte, tăcere, vise, zi