De veghe în fâneața necosită


Am traversat țara, de curând, din Capitală spre Vest, prin sud, și înapoi prin centru. Toate orașele mici și mijlocii, fără excepție, mi s-au părut a fi în paragină, la propriu. Clădiri coșcovite, drumuri impracticabile fără mașină de teren, străzi neluminate, parcuri cu bănci stâlcite, chioșcuri sărăcăcioase și trotuare nerefăcute din secolul trecut. Unde-o fi „creșterea economică” pe care ne-o tot vâră premierul în ochi la fiecare ieșire în public a ultimelor luni, nu înțeleg.

Pentru cei care conduc această țară, ea se termină, de bună seamă, la ieșirea din capitală. Ba nici măcar acolo, dacă te aventurezi pe centură. În afară de peisajul oferit de formele de relief, aspectul țării este deprimant. În afara localităților, mii de hectare de fâneață necosită, hanuri obosite cărora le-a mers bine cândva, probabil scurt timp după inaugurare și cam atât, alte zeci de clădiri cu ușile și ferestrele bătute în scânduri pe care scrie, mare de tot, „de vânzare”, mii de hectare neirigate, lăsate în voia secetei care se anunță deja, șanțuri pe care buruiana trece de un metru înălțime. În orașe, zeci de spații comerciale centrale cu geamurile nespălate de ani, pe care se poate citi de la o poștă: „de închiriat”. Cam ăsta este prețul pentru intrigăraia fără sfârșit din capitală: cosașii și meșterii sunt plecați demult, inițiativa particulară a fost ucisă din fașă iar copiii dotați mărșăluiesc încolonați, râuri-râuri, spre Vestul Europei.

Investițiile străine directe în România s-au prăbușit cu 63%, în februarie curent față de ianuarie și de atunci continuă să scadă. S-a întâmplat între timp ceva atât de grav și noi nu știm? Da, se întâmplă mereu, fără oprire, ca într-un coșmar perpetuu. În toiul campaniei anti-corupție, în ciuda a sute de arestări importante, în România se fură în continuare pe rupte, se publică legi care sunt modificate sau chiar anulate a doua zi după intrarea în vigoare (vezi cazul impozitului pe bacșiș sau telenovela TVA), sunt numiți în continuare, ca și cum nu s-ar vorbi despre asta în fiecare zi în toate mediile, afini și amici incompetenți în funcțiile de decizie, iar aproape o treime din teritoriul țării este administrat de interimari, câtă vreme foștii lor șefi înfundă aresturile.

Ne tot întrebăm de ce nu vin americanii, că doar le-am deschis larg ușile, oferindu-le aurul, petrolul, gazele, lemnul și, în general, cam tot ceea ce ar putea să prezinte interes pentru un investitor serios. Guvernul Ponta a convenit cu oficialii din SUA două aşa numite “plan de acţiune pentru implementarea unor măsuri de bună guvernare în economie”, unul în mai 2014 iar altul în martie 2015. Prin ele, cabinetul Ponta şi-a asumat o reducere a ordonanţelor de urgenţă cu 20%. Ce a urmat? Prima ordonanță de urgență a guvernului din 2015 a modificat dintr-un foc 26 de acte normative! Alt obiectiv: „Adoptarea unui plan de măsuri privind implementarea Agendei Digitale”. S-au investit sume uriaşe în echipamente IT și soft-uri scumpe şi nefuncţionale. Rezultatul este că gradul de interacţiune între cetăţeni şi guvern este cel mai mic din UE. Scandaluri de tip Microsoft arată clar că principala problemă este corupţia. În cel de-al doilea plan de acţiune, cel din martie, se prevede adoptarea unei perioade obligatorii de consultare „în conformitate cu standardele internaţionale”. Ce am primit? Un Cod Fiscal fără studiu de impact, cu schimbări aduse de la o zi la alta. Acordurile respective mai prevăd „Îmbunătăţirea procesului de achiziţii publice”. Rezultat? Site-ul SEAP (locul unde se fac achizițiile publice) este în mod intenţionat construit pentru a fi aproape imposibil de folosit. Și, uite așa se explică de ce firmele americane din România pot fi numărate pe degete.

Identificată de toate guvernările drept prioritate, infrastructura a fost campioana absolută la strategii și studii de fezabilitate. În loc de drumuri pe patru benzi, ne-am procopsit cu o mulțime de desene colorate, ca pentru copii idioți. Din miliardele alocate de la Bruxelles, în perioada 2007-2014, România nu a cheltuit decât jumătate. Constructorii spun că statul stă pe o saltea cu bani însă îşi plăteşte cu mare întârziere facturile iar nivelul spăgilor solicitate a depășit orice închipuire, mergând până la 40% din valoarea proiectului!

Între timp, suntem aiuriți ba cu intervenția neavenită a serviciilor secrete în justiție, urmată firește de o cascadă de dezmințiri și contra-atacuri, de o avalanșă de interceptări și noi dosare ale acelorași fruntași politici cărora, în ciuda ipocriziei oficiale, populația le-a retras prezumția de nevinovăție încă de la prima acuzație formulată împotriva lor, cu bălbâielile președintelui care află „pe surse” (!) că premierul țării sale face act de prezență într-o capitală blamată de întreaga Europă. Sau rămânem uimți de tupeul parlamentarilor, a căror principală preocupare, în afară atacul la Justiție astfel încât să le fie favorizată activitatea infracțională, este aceea de a-și mări beneficiile materiale. Și, de parcă toate astea nu ar fi de ajuns, am ajuns să aplaudăm fericiți când naționala de fotbal nu a mâncat bătaie de o o echipă care nu contează în fotbalul mare.

În Vestul țării, am fost la Oravița, unde o mână de poeți, prozatori și muzicieni bănățeni inimoși, organizează, cu o încăpățânare demnă de o cauză mai bună, o Noapte de Veghe pentru Eminescu, în seara de 14 iunie a fiecărui an. În sala celui mai vechi teatru din țară erau câțiva bătrânei nostalgici. Cam asta este România noastră acum.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 18 06 15.



Categorii:Uncategorized

1 reply

  1. Da, asta este situatia in Romania.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: