Pensii de boală fără boală.


București(Foto de aici)
Când am venit în București, în 2001, eram o provincială timidă, cam sălbăticuță,incapabilă să cred că voi deveni vreodată bucureșteancă. Mai aveam și niște fixuri rămase de acasă, de la Fălticeni, de pe Dealul Oprișenilor. Știam de la ai mei că pământul e sfânt și nu trebuie lăsat paragină așa că m-am apucat să pun flori și tufe în jurul blocului spre distracția locatarilor (”Ia uită-te și la asta! Cucoană, e treaba primăriei să ne facă spațiile verzi”), că munca îl înnobilează pe om (”De ce vă bateți joc de serviciile pe care le oferiți? Credeți că așa veți fideliza clienții”. i-am spus unuia de la un service. ”Are balta pește”, mi-a răspuns), că poți trăi cinstit numai atunci când nu ți-e frică să stai cu poarta deschisă și când îl privești drept în față pe omul cu care vorbești (”Ei, hai, trebuie să fi cunoscut pe cineva de ai luat examenul ăla”). Ce mai, o mică țărancă aruncată de destin în capitală. Asta nu înseamnă că azi nu mă simt la fel de provincială și de țărancă, care crede în aceleași lucruri.
țigară (Foto de aici)
Pentru că mama mă învățase să fiu respectuoasă și amabilă cu toată lumea, am intrat în vorbă cu vecinii și cu orice persoană pe care am cunoscut-o, de felul meu fiind și o moldoveancă cam limbută. Dintotdeauna am mizat pe buna credință a omului. Și, cu stupoare, am cunoscut femei (deh!, femeie serioasă, n-am cunoscut și bărbați) care erau pensionate pe caz de boală. Cu una am băut vreo 10 cafele și am fumat cot la cot un pachet de țigări cu toate că era pensionată datorită unei grave boli la inimă, cu alta m-am întâlnit pe cărări de munte și ne-am întrecut care ajunge prima în vârf. A trebuit să cedez locul I, chiar dacă și ea avea grave probleme de sănătate – inimă și coloană paradite -, tot pensionată, evident. Pe o alta am cunsocut-o la o petrecere, a băut cot la cot cu bărbații până s-au făcut cu toții praf. Pensionată și ea pe caz de boală, vă dați seama. Nu mi-am pus problema că ar fi sănătoase, că se prefac, le compătimeam că își bat joc de ele și de viața lor, bolnave fiind.
După vreo câteva experiențe plăcute (oare?!) în care am cunoscut o grămadă de persoane pensionate pe caz de boală, într-o seară i-am spus soțului meu:
– Eu nu mai vreau să locuim în capitală. Orașul acesta are ceva malefic, te îmbolnăvește.
– Cum așa?, a ridicat ochii dintr-o carte Virgi, mirat și amuzat totodată, uitându-se lung la mine, ca la un extraterestru.
– Tu nu vezi că toate femeile de aici sunt pensionate pe caz de boală? E clar, are Bucureștiul vreun virus!



Categorii:Uncategorized

2 replies

  1. Această situaţie, pensionate pe caz de boală, se întalneşte în toate comunităţile. Majoritatea muieri guralive şi ”deşteptele” blocului … descurcăreţele, aşa se lăuda !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: