Vara asta se poartă dovleceii (1)


IMG_20150612_093818
De când m-am mutat la casă încerc să cultiv dovlecei (pe lângă altele) însă n-am reușit până acum decât să umplu o parte din grădină cu niște frunzoaie uriașe. Cât despre dovlecei, pas. Făcea flori, frunze nici nu mai spun, începea să se formeze chiar și minunatul fruct (habar n-am dacă e corect să-i spui fruct) și apoi dovlecelul se usca . Bine, bine, nici eu nu sunt marea grădinăreasă dar totuși…
Anul acesta mă hotărâsem să renunț însă iar m-am lăsat influențată de rugămințile vânzătorilor din piață și m-am trezit acasă cu vreo cinci răsaduri. I-am plantat și, convinsă că voi păți ca în anii precedenți, nici nu i-am băgat în seamă, dând importanță numai cepei care creștea voios, ridichilor care făceau deliciul salatei, castraveților care au hotărât să apară pe lume foarte devreme și celor două – trei roșii timpurii. Până într-o zi când m-am împiedicat de un ”bostan uriaș”. Hopa! Iar de atunci adun la câteva zile doi – trei dovlecei care ar putea înlocui ridichea uriașă din povestea copilăriei mele. Uau! Nici nu-mi vine să cred. Am dovlecei! Așa de mulți și de mari că o să mă blesteme familia când vor vedea ce este zilnic în farfurie, pentru că sunt hotărâtă ca să gătesc toate rețetele cu bostanul din dotarea personală.
Mâncărică de dovlecei

Azi, după studii intense, am făcut mâncărică din grăsani. Nu știu dacă respectă sau nu vreo rețetă faimoasă dar vă asigur că gustul este delicios. Mmmm!
Așadar, am spălat trei dovlecei (unul mai mic și doi uriași), i-am tăiat felii subțiri și i-am pus pe grătarul încins. Am citit pe undeva că ar fi trebuit să-i las mai întâi nu știu câte minute la sare însă n-am avut nici chef și nici timp să fac asta. Așadat, spălați, tăiați rondele subțiri și…țup! cu ei pe grătar, până când i-am copt bine. Poate ar fi trebuit să-i las așa cum i-a făcut mama natură însă nu știu ce mi- venit și i–am unduit cu o pensulă cu niscaiva ulei.
Între timp am tăiat câteva cepe (tot din grădina personală, puse de mânuța mea cea harnică) cu tot cu partea verde, am curățat cam o jumătate de măciulie de usturoi (căței pe care le-am tocat mărunt) și le-am aruncat pe toate într-o tigaie, cu o lingură de ulei. Peste ceapă și usturoi am turnat rondelele de dovlelcei, prăjite pe grătar, și le-am mai lăsat câteva minute să se împrietenească cu ceapa și usturoiul, plus câteva grame de sare și un strop de piper măcinat.
Cât se sfârâiau nebunele și nebunii în tigaie, într-o coabitare amicală – mai ceva ca politicienii noștri -, am pus în blender cam o jumătate de kilogram de roșii (pe astea le-am luat din piață dar vă asigur că sunt românești, eu am puține în grădină și le păstrez ca pe niște minuni rare numai pentru salată) și le-am făcut terci, de nu mai știau cum le cheamă. Le-am turnat apoi în tigaie, am mai pus o cană de apă și le-am lăsat în plata domnului, la foc mic, vreo douăzeci de minute. Ce a ieșit?
mancrica de dovlecei 005
Ceva tare bun, câtă vreme papilele mele gustative sunt extrem de mulțumite. Singura nenorocire este că următoarea mâncare va fi tot de dovlecei pentru că am mai adus trei uriași din grădină. Poate chiftele…Până atunci, vă doresc ”Poftă bună la mâncărică de dovlecei”



Categorii:Miscelanea

Etichete:, , , ,

2 replies

  1. Foarte faina!! Incercati si o „Kourkouta” – placinta greceasca cu dovlecei. Reteta o gasiti pe net si dementiala!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s