Nu ne lecuim în veci


Când Justiția l-a închis pe Năstase, mi-am spus ”gata, în sfârșit, o să le intre frica în oase și nu vor mai fura”. Nu mai revin asupra cauzei minore – câteva termopane chinezești, fără vreo urmă din milioanele rezultate din privatizările Petrom, Sidex și altele – și nici asupra pedepsei simbolice îndreptată împotriva unui politician căruia gura lumii îi pusese în cârcă sute de milioane de dolari. Nu mai conta nici dacă acea condamnare fusese materializarea unei răzbunări a lui Băsescu sau fusese cerută din afară, de la Bruxelles sau de la Washington, ca o dovadă de îndreptare din partea românilor. Mi-am spus atunci, cu încredere, că acela trebuie să fi fost „începutul sfârșitului lor”. Sfântă naivitate!

Pe sfârșitul mandatului lui Băsescu, atunci când pe fondul războiului izbucnit în Ucraina devenise evident că americanii vor să intre masiv în zonă și că, în pregătirea terenului pentru viitoarea „invazie” economică voiau să elimine corupția endemică specifică Balcanilor și zonei adiacente, au început arestările la foc automat, mi-am spus din nou: „ei, de data asta chiar s-a sfârșit”. Am constatat, nu fără satisfacție – recunosc spășit – cum cad, unul după altul, șefii marilor partide, președinți de consilii județene, primari, parlamentari și așa ziși oameni de afaceri, căpușele tranziției. Iar am fost naiv. Fiindcă au început să apară stenograme, transcrieri ale unor convorbiri telefonice efectuate între cei implicați în afacerile dezvăluite de DNA din care reieșea, surpriză totală!, că aranjamentele nu erau din perioada Năstase și nici din mandatul Tăriceanu, ci precedente cu doar câteva zile înaintea dezvăluirii lor. Adică după tot valul de arestări care ar fi trebuit să bage în sperieți întreaga clasă politică.

Ce a rezultat? Un blocaj halucinant la nivelul micilor funcționari. Mii de oameni care nu mai semnează nici măcar un bilet de voie pentru subalterni, năuciți de frică, bieți angajați care se visează noapte de noapte arestați chiar a doua zi pentru cine știe ce literă greșită în vreun act. Zeci de instituții aproape paralizate, din care nu mai iese nicio hârtie până nu vine să o semneze „șeful cel mare”. A mai rezultat și o cruntă nepăsare, de la un anumit nivel în sus. Oameni care riscă fără șovăială pentru sume care pari mari, relativ la câștigurile lor obișnuite, sau oameni care nici măcar nu-și dau seama ce anume riscă, fiindcă se cred intangibili.

Cum resursele sunt din ce în ce mai puține iar controalele din ce în ce mai severe, când se ivește posibilitatea unui aranjament la un contract cu statul s-a ajuns la termeni de „acum ori niciodată”. În noile condiții este greu de crezut că se va mai ivi în curând o nouă ocazie de a face o sumă uriașă din vârful pixului după care să dispari, cum au făcut atâția alții până nu demult.

Zilele trecute ar fi trebuit să se desfășoare cea mai mare licitație publică a ultimilor ani, în valoare de aproape două miliarde de euro. O sumă uriașă comparativ cu PIB-ul țării, susținută parțial de România și în cea mai mare parte din fonduri europene, pentru modernizarea uneia dintre cele mai importante rute feroviare ale țării, respectiv Coridorul IV european. Amânată de mai multe ori, fiindcă nu s-a nimerit nicicum să câștige firma cu pile la Guvern, licitația s-a ținut în cele din urmă, la o altă oră și în altă locație decât cele anunțate oficial. Unul dintre cele mai mari grupuri specializate în infrastructură, lider mondial în domeniu, a fost în acest fel eliminat din competiție, pe motiv că nu ar fi ajuns la locul și la ora la care s-ar fi ținut licitația. Francezii de la Alstom, căci despre ei este vorba, au plecat urlând, amenințând cu pâra la Comisia Europeană și cu faptul că își vor informa toți colabotarii despre cum se lucrează în România. Bineînțeles că odată cu ratarea acestui obiectiv, am pierdut și finanțarea europeană.

Nu o să formulez vreo acuzație la adresa ministrului transporturilor, dar parcă am mai auzit de ce se amână în mod repetat unele licitații, de ce sunt schimbate brusc și neanunțat locul și ora de desfășurare. Situații similare s-au terminat cu rețineri în arestul Poliției Capitalei și nu m-aș mira ca și de această dată să fie la fel.

Exemplul de mai sus datează de o săptămână, ceea ce înseamnă că nu ne-am lecuit, că toată parada de arestări nu a fost decât un fel de mimare a curățeniei, menită să inducă Occidentul în eroare și că, foarte probabil, nu o să ne lecuim în veci. Îmi închipui că întreaga clasă politică așteaptă, hărțuită și obosită, să se termine circul ăsta odată, ca să poată se repună pe treabă, așa cum știe ea.

Țara se îndreaptă spre nicăieri, cu un guvern reactiv în locul unuia programatic, cu legi făcute pe genunchi, chiar dacă bune în intenție – cum sunt cea a falimentului personal – dar prost finalizate și formulate, cu lacune și portițe așa cum au fost toate legile noastre post-decembriste, copiate de pe aiurea. În locul unor dezbateri sănătoase pe teme de dezvoltare și securitate națională, subiectul zilei este dacă și de câte ori o fi văzut fostul președinte chiloții protejatei sale, în timpul și pe banii noștri, fiindcă doamna respectivă ocupa de asemenea o demnitate publică în acea perioadă și dacă cea care face dezvăluirile avea acest drept moral sau nu. Poate și de aceea suntem unde suntem.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 25 05 15



Categorii:Politica în cuvinte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: