Telepolitica de zarzavat


Diminuarea intensității scandalurilor publice nu înseamnă, nici pe departe, că acestea au dispărut după schimbarea președintelui. Ba, din ce iese la iveală post factum, aflăm că sunt mai aprige decât oricând. Dincolo de mâțâiala-mârâiala premierului, televizată în prime time, și dincolo de aparenta austeritate severă a președintelui, sunt negocieri dure, o luptă surdă pentru influență, putere și bani, ale cărei ecouri răzbat din ce în ce mai greu de după ușile celor două palate.

„Mi-l pui pe al meu la DIICOT, îți trec prin Parlament omul tău la SIE, îl las pe al tău la Berlin, dar îl pui pe al meu la Washington” – cam așa trebuie să fi sunat „negocierile” al căror rezultat îl vedem în numirile anunțate zilele trecute. În afara de calitatea de a fi „omul cuiva”, pare să conteze mult prea puțin calificarea persoanei în cauză pentru funcția propusă. Fidelitatea înainte de orice. Oare în ce fel de organizații mai primează această calitate?

Între timp, poporului i se servesc la televizor – unde altundeva? – fraze pompoase despre diplomația românească, despre interese geo-strategice, despre cooperare și economia mondială. Asta este telepolitca, un campionat național de manipulare, una spunem, alta facem și așa trebuie să rămână, fiindcă altfel pierdem puterea.

Tot așa a pornit și telejustiția, celălalt pilon al bombardamentului mediatic la care suntem supuși în ultimii ani. Telejustiție este atunci când primarul unui oraș este arestat și încătușat pe o terasă din Herăstrău, cu toate televiziunile de față (cine le-o fi chemat la o acțiune atât de secretă și de urgentă?) și eliberat a doua zi. Telejustiție este atunci când unul care a furat sute de mii de euro este arestat tot așa, cu alai ca la nuntă, i se face un proces rapid în urma căruia este condamnat la trei ani de închisoare, din care execută unul și jumătate și scapă cu averea de zeci de milioane neatinsă, în timp ce unul care a fentat câteva mii de lei din impozit ia tot trei ani dar pe care îi și execută în întregime, fără permisii, învoiri și regim semi-deschis. Telejustiție este și atunci când șefimea din DNA, CCR, CSM vorbește despre complexitatea și numărul cauzelor aflate pe rol, despre modernizarea sistemului, în timp ce procesul a doi vecini care se ceartă pentru un gard durează șapte ani.

Telejustiție este și atunci când sunt arestați cu mare tam-tam o mână de profesori, cu salarii mai mici decât menajera celui mai amărât dintre politicieni, care făceau concursuri pe bani cu copiii, instruindu-i și în acest fel, și care nu au plătit impozitele la stat, în timp bande întregi conduse de interlopi direct din Parlament, dezvoltă afaceri în care evaziunea depășește miliardul de euro. Telejustiție este și atunci când se anunță prejudicii de sute de milioane de euro în dosare ca Microsoft și EADS iar arestați sunt doar cărătorii de sacoșe, nu și beneficiarii, respectiv cumpărătorii și vânzătorii de influență. Telejustiție este și festivalul televizat de acuzații și așa zise dezvăluiri fără vreo urmare în sala de judecată, într-o țară în care mai mult de 20% dintre parlamentari au mari probleme cu legea, dezvoltând o rată a criminalității dublă față de societatea pe care o reprezintă.

Telepolitică este atunci când te spurci cu adversarul la talkshow iar după emisiune aranjezi cu el o nouă afacere. Telepolitică este și atunci când vorbești despre fonduri europene, investiții în infrastructură și locuri de muncă iar după ce trebuie să pleci cu coada între picioare, fiind condamnat, o pui pe fina în locul tău. Cât de mari trebuie să fie interesele aflate în joc de vreme ce singura soluție de salvare a „afacerii” a fost cea de a pune pe cineva din familie în aceeași funcție?

Telepolitică este și atunci când guvernanții propun la televizor – unde altundeva? – un nou act normativ neclar, nedefinitivat, aruncat pe piață doar ca să testeze reacția populară. După care îl modifică, reformulează sau chiar anulează, după cum bate vântul pe rețelele de socializare. Așa a fost cu alocațiile copiilor, pentru care Guvernul nu avea bani. După inflamarea societății civile, proiectul a trecut, chiar dacă socialiștii au votat împotrivă. Iată o creștere de tip populist, propusă de așa-zisa dreaptă și trecută prin trădarea aliaților stângii. Adică a celor care ar fi trebuit să o aibă drept steag în această sesiune parlamentară. Că chiar și după ce a dublat-o, România are tot cea mai mică alocație pentru copii din toată Europa, este altă discuție.

Telepolitică este și atunci când trei miniștri consecutivi ai finanțelor se dezic astăzi de măsurile anunțate tot de ei cu ceva vreme înainte. Cum au făcut cu acciza care suprataxează carburanții, cu taxa pe stâlp, cu tombola pe bonurile fiscale și, mai nou, cu cea mai ridicolă dintre ele: tombola pe zarzavat.

Metodele descrise mai sus nu sunt noi. Așa făceau și comuniștii, anunțau prin răspândaci diverse interdicții sau reducerea consumului la un anumit produs după care venea și actul normativ oficial. În lege sau decret interdicțiile și reducerile nu erau atît de drastice pe cât fuseseră anunțate în zvonurile care le precedau. Lumea răsufla ușurată: „hai mă, că nu-i dracul chiar atât de negru”.

Au trecut 25 ani și noi tot nu ne-am deșteptat, metodele de manipulare au rămas neschimbate iar reacția populară este aceeași.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 20.05.15



Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , , , , ,

3 replies

  1. Am găsit și eu un concept , telebotul , care golănește spus, este botul pe care-l pune poporeanul la tot ce vede la televizor.(telejustiție, telepolitică și teletrafic de carne vie)

  2. Pai d-voastra formatorii de opinie puneti boticul la tot ce se intampla pe scena politica..Grav e ca pe urma incercati sa-i convingeti si pe altii, ca intr-un final sa realizati c-ati fost ,,tradusi”
    :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: