MAI AM PATRU ANI ȘI PLEC DIN ȚARA ASTA


exa,em(Foto de aici)
Au trecut timpurile când copiii erau mânați de la spate, de către părinți și profesorii din generală, să facă un liceu la secția reală. Bătălie mare era pe vremuri! De la un liceu de mate – fizică de renume puteai ajunge student la orice facultate, chiar și umanistă, pentru că erau renumite în seriozitate iar profesorii făceau carte, nu se încurcau, chiar dacă predau limba română sau istorie. Lucrurile par să se fi schimbat într-o direcție opusă. Dacă te uiți pe site-ul ministerului educației, anul trecut bătălia mediilor s-a mutat către clase de biologie și filologie. Te freci la ochi și nu-ți vine să crezi; cele mai mici medii la aceste specializări au ajuns să fie peste 9,50. Măi să fie! Ai crede că tinerii vor să devină profesori, medici sau asistenți în România, dacă n-ai ști că societatea românescă, bolnavă și nepăsătoare, le oferă un salariu cât să nu moară de foame. Și-atunci?
Cred că experiența celor care au luat drumul pribegiei, experiența a zece ani de ”Diaspora”, ani în care ne-au plecat în alte colțuri de lume cetățeni cât pentru o țară, au condus la concluzia că prima barieră pe care trebuie să o treci ca să ajungi respectat în Vest, să te integrezi, să accezi o slujbă sigură, este cea de limbă. Inginer, zidar, sau electrician poți să te faci și acolo. Dar dacă nu știi o limbă străină, fie ea germană, franceză, spaniolă (mai ales engleza – care de facto a ajuns de circulație internațională), n-ai nici o șansă în țara de adopție la o slujbă legală și, mai ales, la promovare. Cât despre mediile uriașe la clasele de biologie, explicația este și mai simplă. Aceste licee sunt uși către profesia de medic sau asistent medical, atât de căutate în țările dezvoltate. Cu salarii la care nici nu pot visa în România, dar foarte convenabil de mici pentru angajatorii din alte state, este clar ca lumina zilei: copiii care s-au îndreptat către clasele de biologie – cele mai multe, atenție!, biologie – engleză – își vor lua zborul după terminarea liceului sau a facultății.
Ce pierdem noi? Pierdem cea mai mare bogăție de care dispune o țară, aurul cu cele mai multe carate, diamantele de o valoare inestimabilă: forța de muncă. Pierdem oameni, viitori specialiști, pierdem posibilitatea ca această generație (ca și cele care au plecat până acum) să pună umărul la construcția acestei țări. Ne pierdem identitatea.
Nici nu mai vorbesc despre faptul că cheltuielile de școlarizare le decontăm noi, dar de profitat de educația și cunoștințele lor o vor face alții. Știu, o să-mi spuneți că suntem cu toții cetățeni europeni și că nu contează cine-i școlarizează și cine profită apoi de pe urma muncii lor, întrucât suntem o mare familie. Poate că n-ar conta dacă și cetățeni ai altor țări europene, școlarizați acolo, ar veni să-și depună munca, experința și cunoștințele în țara noastră. Ați văzut vreodată așa ceva? Ce elev englez, școlarizat la el acasă, ar veni să muncească în România pe salariul de aici, într-o țară cancerizată de corupție și furtișaguri pe toate palierele, cu hoți de la vlădică până la opincă!
Dar mai pierdem ceva. Pierdem banii pe care cei care își vor lua lumea în cap, părăsind o patrie căreia nu-i pasă de viitorul cetățenilor ei care o compun, îi vor vărsa în statele de adopție. Acolo vor plăti taxă pentru sănătate, acolo vor plăti impozit pentru pensie. Guvernele României, într-o inconștiență care frizează prostia, se bucură că ”plecații”, duși să-și caute norocul în altă parte, contribuie la PIB-ul țării unde s-au născut prin miliardele de euro pe care le trimit acasă, ca să suplinească sărăcia părinților, obligați să se întrețină din pensii sau salarii mizere, sau pentru ca să fie iertați de copiii părăsiți, crescuți de neamuri. Nimic mai idiot.
Dacă trendul se păstrează, dacă și anul acesta precum și în anii următori bătălia mediilor mari va fi la clase de filologie și biologie, dacă ne așteaptă din partea generațiilor tinere un nou exod masiv către Vest, nu pot să nu mă întreb: Nouă, celor rămași acasă, oameni de peste 50 de ani, care ne-am rupt buzunarele ca să umpem coșul – mereu flămând – de la sănătate și de la pensie, nouă cine ne va mai plăti pensia, când n-om mai fi buni de muncă? Ce șanse mai avem ca sistemul de sănătate, pe moarte încă de acum, la care am contribuit zeci de ani, să aibă resurse ca să ne trateze bolile?
Din nefericire pentru noi, răspunsul pare a fi unul singur: NIMENI. Nu ne mai rămâne decât să ne rugăm fierbinte ca și pruncii noștri să emigreze. Și-apoi să stăm la poartă așteptând vești, zâmbind tâmp când poștașul ne va înmâna suta de euro venită de departe, necesară ca să nu murim de foame.

(P.S. Toată dezamăgirea, ca și concluzia amară, a plecat de la afirmația unui copil, la sărbătorirea a 14 ani de viață: ”Mai am patru ani și plec”)

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , , ,

4 răspunsuri

  1. cumplit de trist si cumplit de adevarat!

  2. Așa a făcut și fata mea deși nu prea voia să plece. A făcut un master în Anglia, a încercat trei luni să găsească un job cu mai mult de 400 de euro pe lună,n-a reușit și a plecat la Londra. O să așteptăm și noi suta de lire de la ea. Sper ca lira să rămână tare !

    • a încercat în România,evident

    • Eu îi rog, pe fiica mea și pe ginere, în fiecare zi să plece. Au oferte cu duiumul din State, de la firme mari de IT. Le-am spus că, din filme, am văzut eu că proprietățile lor (alea barosane) au câte o căsuță de portar la margine de teren. Acolo mă mut și am grijă de proprietate, fără să-i deranjez. Ți-ai găsit, nu vor și pace. Cred că le este frică să nu le ocup căsuța de la poartă. 😀 😀 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: