ANAF, ”prietenul” omului.


s-a-trezit-cu-o-datorie-de-1-000-de-lei-la-anaf-desi-are-un-venit-de-1-leu-ce-se-ascunde-dincolo-de-300655(Foto de aici)
Urc trei etaje, cu scări multe și înalte. Am inima la gură. Când ajung la ultimul etaj sunt aproape în prag de infarct. ”Doamne, mă gândesc, dacă e să mă trimită pe la alte etaje și să mă reîntorc cu ceva hârtii, aici mor ”. Îmi recapăt suflul după câteva minute și bat timid la o ușă.
– Bună ziua! Am primit un titlu executoriu și vreau să…
– Dacă e pentru Balotești, lipsește doamna care se ocupă. Așteptați-o afară, îmi zgârâie urechea o voce impersonală și rece de bărbat, ghicit de după un maldăr de hârtii.
Pe holul lung și strâmt, aer puțin. Oameni preocupați stau și reazemă pereții, stând la cozi în fața birourilor care se înșiruie de-a dreapta și de-a stânga holului. De sus, din tavan, atârnă zeci de cabluri, într-o dezordine numai de ele cunoscută. Reazem și eu pereții, spunând în gând cuvinte de dulce pentru grija onor – statului de a pune pe hol câteva scaune pentru proștii care plătesc taxe și impozite. Stăm în picioare precum vacile în staul. Din când în când trece pe lângă noi câte o doamnă aranjată și cochetă, cu un teanc de dosare în mână. Ne lipim de pereți să-i facem loc și primim drept mulțumire o privire care-mi sugerează că ne consideră gândaci scârboși, numai buni de strivit sub talpă.
– Dacă tot nu este doamna de la executări, hai la biroul celălalt să vedem dacă nu ți-a făcut fișa sintetică, îmi spune economista, pe care o târâsem după mine.
Fișa sintetică!!! Nu știți ce este, așa e? Vă doresc nici să nu știți vreodată. Fișa asta este o comoară bine ascunsă, un mare secret care nu se lasă dezvăluit. E invizibilă. E un an de când vreau să pun mâna pe ea. Teoretic, cică acolo sunt înscrise toate datoriile mele, când erau ele scadente, când au fost achitate sau nu și ce penalități sunt pentru cele pe care nu le-am achitat sau le-am achitat cu întârziere. Teoretic. Practic, n-a văzut-o nimeni. Eu sigur n-am văzut-o. Anul trecut, după alte tituluri executorii care mi-au venit, pe niște sume atât de colosale că m-a pufnit râsul, am aflat că pot să mă punctez cu ”prietenul” omului – ANAF, în baza acestei fișe. Eu vin cu declarațiile, ordinele de plată și extrasele de cont, el vine cu fișa și ne punem de acord. Vedem ce și cum. Numai că… stai să vezi, ia fișa de unde nu-i. Că nu-i gata, că mai veniți pe aici, că nu apar nici un fel de plăți, că avem un alt program și s-a pierdut baza de date. De un an merge economista o dată pe săptămână, a mai dus o dată toate declarațiile, ordinele de plată, extrasele de cont. Nimic, fișa șmecheră nu se lasă dezvirginată.
– Bună ziua. Mă numesc XX și doresc fișa mea sintetică.
– Mergeți la 308, ei o eliberează, primim alt răspuns sec.
– Doamnă, se zburlește economista la cea care ne trimitea în altă parte, de aici trebuie să o iau. Acum două zile am fost din nou și cei de la 308 mi-au spus că mai întâi trebuie să o faceți dvs., ca să o elibereze ei mai apoi.
– Nu știu ce să vă zic, ne spune funcționara.
Nu mai rezist și ridic tonul. Le aduc aminte că umblu după blestemata de fișă de un an și de fiecare dată sunt trimisă de la Ana la Caiafa. Că m-am cam plictisit de pierdut vremea prin instituția lor de doi bani. O ameninț cu parchetul și parcă văd o umbră de interes.
– Haideți cu mine la șefa. O să vă lămurească ea.
Altă cameră, altă funcționară mai mare în grad, același rezultat. Fișa mea a fugit în lume cu un artist. Sunt vinovați IT-iștii care au făcut programul, căldura care le moleșește neuronul obosit, crivățul, ploaia. Cel mai tare sunt vinovată eu că n-am venit an de an să mă punctez cu cu plățile.
Ridic sprânceana.
– De unde rezultă obligația mea să pierd vremea, ca să văd dacă ați introdus în calculator corect ceea ce vă trimit lună de lună?
– Nu rezultă dar vedeți și dumneavoastră cum e. Dacă voiați să vedeți ce nu-i corect…
Îmi vine să-mi dau palme. Universul întreg e de vină dar fișa nu-i și nu-i. Mie mi se ridică tensiunea. Mariana, economista mea, insistă răbdătoare, până când ni se listează o foaie cu patru sau cinci coloane. Pe coloana întâi apar niște cifre (cică sunt sumele constituite) iar restul coloanelor sunt goale cum le-o făcut mă-sa.
– Doamnă, dar de ce nu apar și plățile?, se revoltă Mariana. Noi am plătit. Și de ce îmi dați numai constituitele de pe 2014? Eu vreau fișa de când a început activtatea doamna.
Tac, oricum nu pricep nimic din înșiruirea de cifre.
– Nu știu de ce nu apar, dacă ați plătit. O să mă interesez și rămânem în legătură.
– Dar ne rugăm de un an de zile, nu se lasă Mariana.
– Da, numai că… vedeți… și o ia de la capăt cu aberațiile că au alt program, că să vezi, că fișa se ascunde în găuri negre, că o fi, că o păți.
– Doamnă, vă rog să mă ascultați!, intervin eu, obosită și nervoasă de parcă sunt eroina principală dintr-un roman de Kafka. Dacă nu aveți cum să accesați programul înainte de 2014, cum faceți executarea pe anii din urmă? De unde luați sumele?
– Păi avem nișe solduri, îmi explică.
– De unde le aveți? Vin în zbor la fereastră? Listați-mi aceste solduri!, mă rățoiesc.
– Nu pot, eu le văd dar nu le pot lista.
– Unde le vedeți? În vis?
– Hai, lăsați ironia!
– Și dacă vă dau în judecată și le cer prin instanță, ce o să faceți?
– Nu o să le dăm nici acolo, n-avem cum.
Mai ne hârâim o jumătate de oră, fără nici un rezultat. Nu pricep nimic. Parcă joc în filme cu proști. Singura concluzie este că-mi pierd timpul, așa că îmi trag de mânecă economista și-i fac semn să plecăm.
– O să-i dau în judecată, nu știu sigur pe ce fel de acțiune, dar o să o fac. Oricum discuția n-a dus la nimic, e idioțenie totală aici, îmi înec năduful pe hol. Aproape că-mi vine să urlu.
– Ce facem, mai intrăm și la cei de la executare?, mă întreabă Mari, și ea la fel de tâmpită în urma unei discuții fără cap și fără coadă.
– Dacă tot suntem aici, hai. Cu toate că…
Doamna care se ocupă de Balotești este la birou. Tot ca pe niște gândaci ne privește. O rugăm să ne spună ce repezintă sumele din Titlul executoriu, pe ce perioadă sunt, ca să putem controla în contabilitate veridicitatea lor.
– Noi ne ocupăm doar de executare, ne răspunde sec, după ce freacă calculatorul vreo zece minute, în speranța mea secretă că ne caută acolo un răspuns inteligent și legal. Nu știm de unde provin sumele. Mergeți alături (și ne indică biroul de unde tocmai ieșisem mai proaste decât intrasem), vă va lămuri doamna XX.
Da, doamna XX tocmai ne lămurise. Al dracului de bine. Când am ieșit din clădire am înțeles perfect dorința unora de a lucra la negru, cu orice risc. I-am înțeles perfect pe cei care nu vor să dea statului român nici un leu. Care nu există din punct de vedere fiscal. Care n-au nevoie, ca mine, de o fișă sintetică șugubeață ce se joacă cu viața mea. Și am mai înțeles ceva: funcționarii nu sunt angajații noștri, oameni care își iau salariile din taxele și impozitele plătite de noi. Ei ne sunt dușmani și noi suntem dușmanii lor.
anaf2(Foto de aici)



Categorii:Povestiri din viața reală

Etichete:, , , , ,

2 replies

  1. Asta am inteles si eu in urma cu 15 ani .Pentru faptul ca ma simteam umilita pe bani mei si pentru ca trebuia sa le dai mura in gura ,pentu grija fata de contribuabil etc. am plecat!

Trackbacks

  1. ANAF, ”prietenul” omului | Gazeta Brasovului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: