(Foto de aici)

El a avut grijă de ăi bătrâni. Fuseseră trei frați. Numai că, odată cu trecerea timpului, când se măriseră, ceilalți doi se răspândiseră la oraș. Se domniseră, veneau din ce în ce mai rar la părinți. Persoane ocupate!, lucrau în fabrici și uzine. Acasă era greu, trebuia să te duci noaptea până în fundul curții ca să te ușurezi, să te speli cu apă rece la lighean, să tremuri dimineața pentru că jarul s-a stins peste noapte și soba era rece. Marin, fratele mai mic, rămăsese la coada vacii, cum îl ironizau frații, când mai apăreau fugitiv, aducându-și aminte de satul natal și de cei doi oameni care le erau tată și mamă. Preluase îngrijirea părinților, din ce în ce mai bătrâni și bolnavi, cu dragoste. Și cu acea resemnare a țăranului român în fața destinului. I-a îngrijit, i-a spălat când au devenit nevolnici, i-a îngropat…