Diversiunile de fiecare zi


rîzboi macedonia(Foto de aici)

Mare scandal mare în politică: peneliștii s-au luat de revere cu pedeliștii! Vă era dor? Nici nouă, așa că certe-se până le-a trece. În fapt, pe Atanasiu, om cu greutate în PNL (fost inginer la Uzina Mecanică din Cugir, adică de armament, unde și muștele zburau doar cu acordul fostei Securități) l-a luat gura pe dinainte, cu intenție sau nu, se va vedea mai târziu. El și-a încurajat colegii la o consfătuire, spunându-le că toate viitoarele posturi le stau la dispoziție liberalilor, întrucât frăția cu PDL a fost necesară doar pentru câștigarea președinției.

După ce conducerea l-a luat din scurt, Atanasiu e revenit, scuzându-se – cum altfel ?– că respectivele declarații i-au fost scoase din context. Elegant, Predoiu a replicat că o înțelegere parafată nu poate fi pusă sub semnul îndoielii de declarații izolate. Cum este perfect normal ca în interiorul partidelor să existe opinii divergente, ca să nu ajungem la disipări ca britanicii, care au avut acum de ales, pe lângă conservatori și laburiști, și între Partidul Monștrilor Tâmpiți și Partidul Canabisul Este Mai Bun Decât Alcoolul, să trecem cele întâmplate sub beneficiu de inventar, în rândul nesfârșitelor gâlcevi fără noimă din politica românească. Chiar dacă anacronicul Atanasiu și-a dat de gol apetența pentru aranjamente, definitivă va fi, în cele din urmă, doar decizia politică luată în plenul partidului.

Că veni vorba despre britanici și alegerile lor generale, de săptămâna trecută, s-a evidențiat o tendință prezentă și la alegerile din ultimii ani de la noi: cu toată gălăgia, civismul și contestarea publică de care au avut parte, partidele mari au spulberat totul, respectiv partidele de nuanță (de genul liberal-democrat, social-liberal și altele asemenea), partidele naționalist-extremiste sau caraghioslâcuri ca cele menționate un paragraf mai sus. Este clar că ne îndreptăm, la nivelul întregii Europe, către o confruntare majoră între două curente, respectiv socialism și noul liberalism, cel care a adoptat unele accente sociale. În acest sens, legea adoptată de curând la noi – care permite înființarea unui partid cu trei membri – pare oarecum împotriva curentului general european.

Să menționăm, tot în treacăt, că președintele Iohannis s-a confruntat, la numai șase luni de la instalarea în funcție, cu primele manifestări de protest. Câteva mii de oameni au mărșăluit, în toiul noii sărbători naționale – Ziua Independenței, prin fața Guvernului (Jos Ponta! – de ce oare, n-avea vreo treabă în afacerea asta) protestând față de amânarea adoptării noului Cod Silvic. Deși protestele vizau întreaga clasă politică, cel care a întors Codul Silvic – o lege care limitează defrișările – fost tocmai președintele. Gestul său a fost pus pe seama presupusei sale prietenii cu șeful celui mare exploatator de lemn din România, o firmă austriacă.

Demnă de luat în seamă este scuza austriacului: „ai voștri taie fără măsură, fără aprobare, noi doar cumpărăm”. Nu-i chiar așa. Până la urmă, în orice furtișag, cumpărătorului i se confiscă produsul care a făcut obiectul fărădelegii, chiar dacă el dovedește că a fost de bună credință. Cum zice și unul dintre bunii noștri analiști, Cristian Mateș, la RegioTV Transilvania, mă tem că vom avea de ales între a-i tolera pe mafioții români, care fac export pe acte false și apoi ascund banii în străinătate, și între tăiatul pentru producție în fabrici din România, cu angajați legal și taxe plătite corect la bugetul țării. Cea de a doua variantă se impune, evident, de la sine, dacă România va reuși vreodată să echilibreze cotele legale de tăiere cu rigorile respectării mediului și necesitățile de reîmpădurire.

Cât privește Ziua Independenței, trebuie spus că am reușit – în sfârșit – să mai facem un pas spre normalitate. Aproape toate statele civilizate celebrează ziua națională ca fiind aceea în care națiunea respectivă și-a cucerit indepedența, în interiorul unui stat de sine stătător. La noi, de teama regalității, fiindcă la aceeași dată România a devenit nu numai stat independent ci și Regat, 10 mai a fost mascată de comuniști fie ca sărbătorire a înființării PCR (8 mai 1921), fie de urmașii lor neocomuniști, ca sărbătorire a victoriei împotriva fascismului (9 mai 1945). Cum rușii sărbătoresc același eveniment la o zi diferență față de statele din Occident, din motive asupra cărora nu insistăm acum, este interesant de remarcat cum s-au împărțit ai noștri în funcție de acest eveniment: crema politicii românești a fost prezentă la Palatul Regal, afișând o vădită atitudine pro-occidentală; CV Tudor, Varujan Vosganian, Remus Cernea, Liliana Mincă, Adrian Severin, fostul consilier prezidențial Fota dar și Prințul Paul s-au prezentat la Ambasada Rusiei, confirmând, pentru cei care mai aveau dubii, care le sunt simpatiile.

În timpul ăsta, ferit de scandaluri politice, premierul Ponta îi dă înainte cu ordonanțele de urgență, unele dintre ele fiind profund anti-economice. După ce a suprataxat bacșișul, o adevărată formă de subzistență pentru multe categorii profesionale, a impus microîntreprinderilor și profesiilor liberale un nou set de taxe și care vor avea drept consecință, cel mai probabil, falimentarea lor. Dacă acolo crede „domnișoara Usturoi”, care acum îi este consilier personal primului ministru, că sunt banii iliciți ai țării și nu în marile averi din străinătate, nedevoalate încă, se înșeală amarnic.

Adevăratele probleme sunt însă cele din proximitatea țării. În Macedonia au reizbucnit conflictele etnice care au spulberat fosta Yugoslavie, cel mai prosper stat din Sud-Estul Europei. În partea cealaltă, separatiștii din Donbass s-au reînarmat și pregătesc o nouă ofensivă, obiectivele declarate fiind orașul Mariupol, coridorul terestru către Crimeea și Transnistria noastră. Într-acolo trebuie să ne îndreptăm atenția și nu asupra micilor mizerii de pe Dâmbovița. Acestea nu se vor sfârși în veacul vecilor.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 12 05 15



Categorii:Politica în cuvinte

1 reply

  1. Noi putem să ne îndreptăm atenția unde vrem, nu știu cum îi facem pe cei care fac politica să și-o îndrepte și ei într-acolo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: