”CRONICA LITERARĂ

IONEL BOTA

În Hiperboreea, paradigmele…Despre poezia unui melancolic mântuit: Vlad Ardelean

Lacrimile mamei, în copilărie, însoţeau cu nemărturisite griji zborul de fiecare zi al copilului care eram, dincolo de crângul de mesteceni şi dealul amintirilor, pânâ hăt-departe în anotimpul fără vârstă. Şi era viaţa singurul dintre darurile celui care, veghind nevăzut-neştiut peste oameni şi lucruri, ne ajuta să credem începuturilor şi să binevestim în bucuriile jocurilor miracolul lumilor fictive. Oamenii sunt fericiţi dar uneori hieroglifa are insemnul durerii. Şi mamele noastre dedică poemele dragostei, uneori, nevinovatelor absenţe. Vlad Ardelean ne-a lăsat mărturisirile trecerii sale prin lumea aceasta ingrată în care ne este dat să vieţuim, în paradoxuri şi întrebări, uimiri şi mârşave dezerţiuni, abrutizări în zona citatului mârlănesc şi aluviuni de imoralitate.
Tânărul nostru confrate, poet şi prozator inspirat, e acum zeul neprihănirii în arca sacrului stigmat iar dacă adevărul, cum îndeobşte se spune, este măsurabil istoric, atunci…